Zootehniştii acuză pulverizarea fondurilor europene

Iau parte de la o vreme la consfătuirile ce au loc tot mai des între agricultorii noştri, unde se spun o serie de lucruri pe care n-ar strica să le audă şi cei care au puterea deciziei în acest sector. Nu ştiu însă de câte ori aceste lucruri ajung şi pe la urechile celor la care fac referire, mult prea ocupaţi să poată participa la astfel de discuţii.

Cunoscători sau nu, cu toţii vorbesc despre absorbţia resurselor financiare europene, ca prioritate absolută la momentul de faţă. Puţini sunt însă cei care se gândesc şi la eficienţa acestor investiţii, în condiţiile în care de acelaşi sprijin beneficiază, deopotrivă, cei care produc pentru piaţă şi cei care lucrează în gospodării de subzistenţă, pentru autoconsum.

Cele mai multe dintre aspectele discutate de fermieri vizează aşadar banii. Mulţi, puţini cum sunt, important e că fie se duc unde nu trebuie, fie sunt acordaţi după nişte criterii ce îi dezavantajează pe cei mai mulţi dintre producători.

Organizaţiile profesionale din agricultură susţin că aproape 96% din proiectele depuse pe Măsura 121, de modernizare a fermelor, sunt pentru achiziţia de maşini şi utilaje. Or, dacă luăm doar tractoare şi combine, atunci tot ce vom produce, în loc să meargă spre sectorul zootehnic slab dezvoltat, va merge cel mai probabil la export.

Adrian Rădulescu, unul dintre împătimiţii acestui subiect, susţine că în primele trei sesiuni de depunere de anul trecut au primit finanţare doar 11 proiecte de modernizare a unor ferme zootehnice datorită unui punct ce se referă la prelucrarea produselor din fermă, pe care fiecare l-a interpretat cum a vrut. „Deşi s-a spus că zootehnia este un domeniu prioritar, investiţiile în acest domeniu sunt infime din cauza punctajului care defavorizează acest sector“, adaugă Muntean George, producător şi distribuitor de carne de pasăre din Codlea.

De exemplu, înfiinţarea unei ferme de găini ouătoare prin sprijin nerambursabil de la Uniunea Europeană este unul dintre proiectele cu şanse minime de reuşită. În acest caz, din punctajul maxim de 100 de puncte acest tip de proiect cu greu poate ajunge la 50 de puncte, aşadar şansele să primească finanţare sunt infime. În acest moment, este imposibilă obţinerea finanţării fără un punctaj de peste 60 de puncte.
Un punctaj ce defavorizează performanţa

Şi tot de punctaj vorbesc producătorii atunci când vine vorba şi de alte măsuri din cadrul PNDR. Cu toţii acuză faptul că punctajul creşte pe măsură ce activitatea se desfăşoară în condiţii tot mai vitrege, eventual de către tineri care nu au mai beneficiat de fonduri. Or, cum poţi face performanţă într-o zonă cunoscută ca fiind defavorizată, se întreabă fermierii?

„Să finanţăm performanţa, şi nu mimarea muncii“, spunea Mihai Berca, profesor şi om de afaceri în domeniu. Se pare că, pentru mai multe măsuri, punctajul ţine seama de o serie de priorităţi naţionale, care au fost stabilite de autorii PNDR fără consultarea organizaţiilor profesionale din domeniu. Proiectele complexe, care necesită volum investiţional, construcţii sau echipamente, nu sunt diferenţiate de cele simple, care prevăd achiziţia unui utilaj independent.

În plus, ei acuză că nu există la ora actuală măsuri de protecţie a producătorilor, fapt pentru care aceşti bani investiţi în agricultură, peste câţiva ani, nu se vor mai regăsi pe piaţă. Degeaba sunt finanţate investiţiile, dacă UE favorizează nu doar schimburile intracomunitare, ci şi importurile care de cele mai multe ori vin chiar de pe alte continente. Aducem proteină vegetală din Brazilia, carne de vită şi de oaie din Argentina şi, ce-i mai dureros, cartofi din... Egipt.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu