Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Zelul ploconirii

La răscruce de imperii, unde am fost şi mai suntem situaţi geopolitic şi geografic, supravieţuirea ca neam puţin numeros s-a datorat şi firii unor confraţi de-ai noştri, adepţi ai sloganului „capul plecat, sabia nu-l taie“. Dintre capetele plecate, cotropitorii şi-au ales slugile netrebnice care s-au purtat adesea nemilos cu supuşii conaţionali, atunci când era vorba de strângerea birurilor, haraciului, cotelor, taxelor şi a altor dări către stăpânii autohtoni sau străinii nesătui din jur.

Preţul înjosirii

După căderea comunismului am crezut că am scăpat de zelul obedienţilor oportunişti de tot felul, dar nu a fost să fie aşa. Vreţi să intraţi în Uniunea Europeană, atunci desfiinţaţi formele asociative cooperatisto-comuniste, agricultura de stat, complexele zootehnice „perdante“ şi alte instituţii, care ne pot crea probleme cu concurenţa produselor  noastre alimentare, erau îndrumările „binevoitoare“ ale celor de la Noua Poartă a Bruxellesului.

Zis şi făcut. Zeloşii noştri contemporani, conform practicilor cunoscute şi însuşite de demult, au trecut la acţiune, distrugând în sens invers totul în calea lor, inclusiv agricultura de stat care a funcţionat neîntrerupt un secol şi jumătate de pe vremea lui Cuza Vodă!

Niciun vecin din fostul lagăr socialist nu şi-a distrus fermele de stat şi asociative din agricultură în afară de noi. De ce oare, pentru că şi lor li s-au impus aceleaşi condiţii de aderare? Unii dintre noi, conform obiceiului ploconirii maladive la fostele imperii, s-au întrecut în respectarea doleanţelor mai-marilor noştri, distrugând agricultura performantă, uitând de suferinţele ce urmează să le îndure cei mulţi, obligaţi să-şi caute de lucru pe meleagurile străine la munci refuzate de autohtoni, fiind ţara cu cei mai mulţi emigranţi pentru lucrări agricole din Uniunea Europeană.

Aici ne-a adus zelul ploconirii la curţile străinătăţii şi uitarea de nevoile propriului popor. Acum, în plină criză mondială, de-am fi avut în funcţie agricultura anilor 1990, cu industria care o deservea, sunt sigur că am fi trecut-o cu mult mai uşor. Aveam alimente îndestulătoare şi ieftine, ca primă condiţie a existenţei noastre, şi chiar la export, pentru salvarea altora. Aveam mai puţini şomeri şi concetăţeni sub pragul sărăciei.

Prezentăm şi aplaudăm rezultatele străinilor care lucrează în agricultură pe sole mari ca o „descoperire“. Asta în condiţiile în care noi le aveam deja organizate înainte de 1990! Nu este tras nimeni la răspundere pentru distrugerile provocate infrastructurii agricole şi pentru suferinţele produse ulterior celor care trebuiau acum să lucreze în agricultura românească, nu aiurea pe la alţii!? În toată Europa, şi am colindat destul de mult în ultimul deceniu, nu am întâlnit niciun panou cu inscripţia „Teren de vânzare“, numai la noi aceste oferte ale neputinţei ruşinoase răsar cu sutele la marginea drumurilor, pe terenuri abandonate pline de bălării şi mărăcinişuri.

Toţi vor să vândă pentru a scăpa de agricultură, activitate pe care urmaşii ţăranilor de dinainte de socializare o dispreţuiesc acum. Aceste situaţii anormale ar trebui să dea tuturor serios de gândit guvernanţilor. Altfel vom avea de înfruntat dezastre inimaginabile. Primul semnal este dat de actuala criză alimentară, care prevesteşte foametea ce se poate declanşa pe meleagurile noastre în orice moment.

Teodor MARUŞCA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.20, 16-31 OCTOMBRIE 2009

Vizualizari: 585



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI