„Se doreşte oare să dăm cu toţii faliment?“

La Foeni, judeţul Satu Mare, se află una dintre acele societăţi agricole care aduc României – şi de la 1 ianuarie a.c. Uniunii Europene – producţii însemnate: Agrofieni.

Societatea Agricolă Agrofieni a luat fiinţă în baza Legii nr. 36/1991 prin însumarea a 1.000 ha de teren aparţinând unui număr de 640 de proprietari. „Cultivăm anual grâu pe 200-250 ha, spunea ing. Ştefan Pop, directorul societăţii, şi realizăm de regulă producţii medii de 5-6 tone la hectar. Sfecla de zahăr, care a ocupat anul trecut 250 ha, a dat numai 44 de tone la hectar şi nu ne-a mulţumit, pentru că la noi sunt frecvente producţiile de 75-80 de tone. Porumbul semănat pe 200 ha ne aduce între 8 şi 11 tone/ha pe an.“

Pentru societatea agricolă din Foeni, una dintre cele mai bune din judeţ, problema cea mai dificilă este aceeaşi ca pentru toate colegele sale din agricultura românească, şi anume lipsa banilor proveniţi din subvenţii. „Pentru înfiinţarea culturilor de primăvară trebuie să te împrumuţi la bănci, cu o dobândă de 11-13%, dar adăugând comisionul te duce la 20%.“

Al doilea sector de activitate de la Foeni îl constituie zootehnia. Cresc aici 160 de vaci de lapte din rasa Bălţată Românească. Producţia zilnică este de 9-10 litri lapte de foarte bună calitate. „Din păcate, laptele e mai ieftin decât o sticlă de suc sau de apă minerală.“ La Agrofieni se mai cresc şi 420 de porci. Preţul în viu e de numai 3,5 lei/kg. „Deşi avem carmangerie, nu putem sacrifica animalele decât la abatorul corespunzător uzanţelor UE de la Satu Mare, aflat la 60 km de noi.“

Singura activitate sută la sută rentabilă o constituie procesarea grâului şi producerea pâinii. Se fabrică la brutăria proprie 30.000 de pâini pe zi, care se vând bine atât pe plan local, cât şi în oraşul Carei. „Realizând mai multe activităţi complementare, ajungi de-abia să supravieţuieşti, mai spune ing. Pop. Nu cerem nicio pomană de la stat, ci doar ce ni se cuvine. Şi dacă România e membră a UE, atunci să fim susţinuţi în mod egal, ca toţi ceilalţi din Uniune!

De când ne-am născut noi nu ştim decât să muncim, fără duminică, fără sărbători, că aşa e în agricultură. Dar măcar să avem posibilitatea să facem tehnologie. Iar după ce, cu sacrificii atât de mari, obţinem producţia, aceasta să poată fi valorificată în avantajul agricultorului. Cum se ştie, la recoltat se oferă nimica toată pe grâu. Şi cine n-are cu ce plăti datoriile e nevoit să-l vândă. Acum însă aici se oferă 0,78 lei/kg grâu. Cine-l mai are poate să câştige.

Dacă mai punem la socoteală şi creşterea preţului îngrăşămintelor, chiar că nu mai ai cu ce să te descurci. Acum un sac de azotat costă 50 de lei dacă-l aduci din fabrică. În schimb, dacă-l cumperi din Ungaria, unde furnizorul şi l-a procurat tot la Azomureş, este mult mai ieftin. Oare de ce? Mă întreb de ce atâta nepăsare faţă de agricultorul român? Se doreşte oare să dăm cu toţii faliment?

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu