Imprimati articolul

Pe urmele bunicilor

Sub nucul de la poartă, un copil a făcut o măsuţă cât coronamentul lui. Aici vin dimineaţa zeci şi zeci de vrăbiuţe cu ciripitul lor
zgomotos şi fac să vibreze nucul de veselia şi zburdălnicia lor.

Când mâncarea le este aşezată, coboară vijelios una mai iute decât alta şi ciugulesc cu lăcomie din bunătăţile puse de copil şi rânduite cu grijă.

În una din zile l-am întrebat pe Cătălin (aşa îl cheamă pe copil) cum de reuşeşte să adune atâtea provizii: „Simplu, a răspuns ca un om mare. În vacanţa de vară, împreună cu alţi copii, de pe uliţa noastră, mergem pe câmp şi adunăm din natură şi din risipa oamenilor fel de fel de boabe şi de seminţe. Mai adunăm din pomii sălbatici diverse poame şi aşa îmi fac necesarul pentru toată iarna.“

Ascultam încântat răspunsul lui Cătălin şi gândul mă purta cu ani în urmă, amintindu-mi de bunici, care aşa săraci cum erau lăsau la capăt de loc câte un pâlc din semănăturile pe care le aveau. „Să fie hrană la păsările cerului, la gâzele pământului şi bucurie la vreme rea“, ziceau ei!

Privesc mulţimea de păsări ce vine zilnic cu precizie de ceasornic, cum umple văzduhul mohorât cu ciripit vesel şi cum se înfruptă cu bucurie din bunătăţile oferite de copil, iar ciripitul lor gingaş mi se pare imn, rugăciune.

Gânduri despre om şi despre omenie

• Poţi fi uşor ce nu eşti, numai om niciodată.
• E mai plăcut să-ţi pară rău că ai fost bun toată viaţa, decât să-ţi aminteşti că odată ai fost rău.
• Timpul trece uşor peste faptele bune, numai pe cele rele le congelează.
• Binele făcut cu gând ascuns e armă cu bătaie lungă.
• De pe trepte diferite, dialogul e mai mult o chemare la ordin.
• Să preţuim omul nu după ce cerul are o stea mai puţin...
• Toate vietăţile pământului se aseamănă între ele, numai omul e într-un singur exemplar.
• Omul amărât fuge de fericire ca de moarte. Pentru el amândouă vin odată.

Costică Buruiană
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2007

֩ Comentarii