Veterinarii în faţa unor noi provocări

Al X-lea Congres Naţional de Medicină Veterinară de la Poiana Braşov, din 18-21 septembrie 2007, organizat de Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România în colaborare cu majoritatea instituţiilor şi organizaţiilor de profil din ţară, a continuat şirul congreselor naţionale de medicină veterinară început la Bucureşti în 1882.

Principala motivaţie a Congresului, organizat la ceas aniversar, sărbătorind astfel cei 125 ani de la prima întâlnire, o constituie aderarea la Uniunea Europeană, cu toate influenţele care decurg din aceasta, privind legislaţia, educaţia şi competenţele profesionale, schimbarea mentalităţilor, organizarea şi funcţionarea serviciilor sanitare veterinare, strategiile şi conduitele tehnice, practica medicală veterinară etc.

De aceea, la Congres s-a vorbit îndeosebi despre viitor: despre ce va trebui să facem pentru a anula cât mai repede cu putinţă diferenţele pe care le avem faţă de lumea în care am intrat şi, nu în ultimul rând, despre provocările la care sunt angrenaţi profesioniştii din domeniu.

Evenimentul ne-a dat ocazia de a surprinde din ideile ridicate aici de câţiva dintre participanţi.

Conf. dr. Ştefan Nicolae, directorul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală din Bucureşti

Acum România participă la procesul de legiferare din Uniunea Europeană; totul este ca noi să fim foarte bine pregătiţi să ne selectăm reprezentanţii implicaţi în acest proces. Depinde de acum şi de noi ce legi va face Uniunea Europeană. Asta pe de o parte, pe de alta Uniunea Europeană legiferează până la un nivel de cadru general, iar mai departe, precizările, detaliile, instrucţiunile, aplicarea rămân la nivel naţional.

Dr. Horaţiu Olaru, preşedintele Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România

Dacă ţinem cont că, din cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene, noi ne aflăm pe al şaptelea loc din punctul de vedere al profesiei de medic veterinar ca număr, ca pondere, putem spune că avem un cuvânt de spus acolo. Nu cred că am intrat în UE numai ca să fim spectatori, deci va trebui să accedem în funcţii de conducere, să emitem opinii atunci când se elaborează o normă, mai ales că avem şi multă experienţă.

Prof. univ. dr. Doina Daneş, Catedra de boli infecţioase din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti

Medicul veterinar român este un pion care are exact aceleaşi valenţe ca orice alt medic veterinar din Uniunea Europeană, cel puţin la încheierea studiilor. Rămâne ca susţinerea din partea organismelor profesionale prin demersuri la nivelul guvernului să fie mai agresivă pentru a le da posibilitate materială de a exprima potenţialul cu care pleacă în viaţa profesională.

El nu trebuie să devină un factor de coerciţie care aplică legea în mod mecanic, ci un partener care îşi vizitează beneficiarii, ca auditor dacă vreţi, şi împreună hotărăsc măsuri, stabilesc planuri, fixează date pentru îndeplinirea acestora pentru că obiectivul final este aplicarea legislaţiei cu rezultatele scontate.

Foarte importantă este astăzi pregătirea continuă în care trebuie să se implice atât instituţiile de învăţământ, ANSVSA şi asociaţiile profesionale. Cred că acest lucru este mult mai important decât creşterea numărului de studenţi sau al medicilor veterinari, calitatea fiind mai importantă decât cantitatea.

Consider că medicul veterinar român poate să aibă un viitor cât se poate de reprezentativ dacă în momentul de faţă statul nu pierde timpul şi se implică cu adevărat în zona de liberă practică prin sprijin financiar, credite pentru proaspeţii absolvenţi care vor să deschidă o afacere, precum şi printr-o implicare logistică suficientă în ceea ce priveşte activitatea medicilor zonali.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu