Istoria de lângă... istorie > REVISTA LUMEA SATULUI

Era foarte sigur că România va reintra în război odată cu apariţia pe malul bulgăresc al Dunării a armatelor Antantei. Mareşalul Mackensen interveni pe lângă Guvernul român cu rugămintea ca retragerea trupelor germane din Peninsula Balcanică şi din Dobrogea, prin ţară, să se facă netulburată, în caz contrar va fi nevoit să treacă la represalii – între altele, va arunca în aer podul de la Cernavodă.

Evenimentele se precipită şi Clemenceau, preşedintele Franţei, trimite prin diplomatul român, Victor Antonescu, un mesaj confidenţial regelui Ferdinand şi lui Ion Brătianu. Sub un nume fals şi în uniformă franceză, Antonescu zboară cu un avion peste teritoriul ocupat şi liniile germane, aterizând la Iaşi, pe 22 octombrie 1918.

Regele acceptă propunerile preşedintelui Franţei şi, împreună cu oamenii politici din jurul său şi generalul Prezan, trece la fapte, luând măsuri de mobilizare a armatei române, care trebuia să constituie aripa dreaptă a trupelor aliate comandate de generalul Franchet d’Espérey. Astfel, România era invitată să-şi reia locul alături de trupele aliate „lângă care nu încetase a fi cu inima nicio singură clipă“, scrie Constantin Kiriţescu.

Pe 6 noiembrie 1918, regele cere demisia guvernului progerman Marghiloman. Conducerea noului executiv a fost încredinţată generalului Coandă. Prin alte două decrete-legi se dizolvă ambele camere ale Parlamentului, anulându-se astfel toate legile promulgate de acesta.

Pe zidurile Iaşului, un afiş reprezenta un soldat francez alături de un ostaş român, iar dedesubt erau cuvintele „Deşteaptă-te, române! Tu nu mai eşti singur! Adu-ţi aminte de Mărăşeşti!“

Pe 10 noiembrie 1918, ora patru dimineaţa, ataşatul militar al Guvernului român pe lângă comandamentul german îl trezeşte din somn pe mareşalul Mackensen pentru a-i remite o notă a Guvernului Coandă în care se spunea: „Pentru a împiedica ca România să devină din nou teatru de război, este absolut necesar ca trupele germane să părăsească teritoriul român în 24 de ore.

După scurgerea acestui timp, trupele vor trebui să depună armele şi să se abţină de la orice distrugeri sau violenţe, pentru care guvernul german va fi făcut răspunzător. Aşteptăm răspuns până mâine dimineaţă, ora 9, fiind nevoiţi, în caz contrariu, să întrebuinţăm forţa spre a ajunge la acest rezultat.“

Era un ultimatum care conţinea în sine şi declaraţia de război. Mackensen ordonă trupelor sale să înceapă imediat evacuarea, protejându-şi retragerea prin aruncarea în aer a podurilor şi distrugerea liniilor telegrafice.

În aceeaşi zi, regele ordonă mobilizarea armatei, ordinul fiind contrasemnat de generalul Eremia Grigorescu.

„Ostaşi! Ora mult aşteptată de toată suflarea românească şi îndeosebi de voi, vitejii mei ostaşi, a sunat după o lungă şi dureroasă aşteptare. Trecerea trupelor aliate peste Dunăre ne impune cu o sfântă şi patriotică datorie să luăm iarăşi arma în mână, ca să izgonim împreună cu ele pe vrăjmaşul cotropitor de ţară...
Camarazii voştri de arme din biruitoarele armate franceză şi engleză, care vin în ajutorul vostru, cunosc vitejia voastră de la Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti; arătaţi-le că timpul de aşteptare n-a putut să slăbească braţul ostaşului român...
Biruinţa este a noastră şi viitorul va asigura întregului neam românesc viaţă paşnică şi fericită.

Aşadar, România reintră în război alături de vechii aliaţi ca să şteargă pata ruşinoasă a ocupaţiei duşmane şi a tratatului înrobitor impus de Puterile Centrale. Dar cum? Cea mai mare parte a efectivelor era demobilizată. Armata română era redusă la 20 mii de infanterişti şi nouă mii de soldaţi pentru artilerie.

De asemenea, cantităţi mari de material şi un număr mare de cai fuseseră predate germanilor în teritoriul ocupat. Singurele unităţi importante erau două divizii cu efectiv de război, cantonate în Basarabia, care scăpaseră controalelor germane.

Totuşi, în Moldova mai erau încă mari cantităţi de armament şi muniţie din depozitele ruseşti şi în jurul acestora, iar în timp record a fost pusă pe picior de război o armată a cărei valoare germanii o cunoşteau de la Mărăşeşti.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu