Imprimati articolul

Preţul ploconirii

Că le place sau nu celor chemaţi să promoveze interesele agriculturii româneşti în procesul alinierii acesteia la structurile Uniunii Europene, trebuie să accepte ideea că nu o dată au dat dovadă de o anume slugărnicie în faţa „înaltei porţi“ de la Bruxelles.

Este greu de spus că atitudinile lor au în spate anumite motivaţii pe care au ezitat să le facă publice, din cine ştie ce raţiuni strategice sau, pur şi simplu, la mijloc se află o anume... suficienţă profesională. Fapt este că au cedat uşor, legiferând în unele cazuri recomandări ale comisarilor europeni ce lezează grav interesele producătorilor noştri agricoli.

Să ne explicăm.

Aplicarea mecanică a reglementărilor privind siguranţa alimentelor. Rugat fiind, într-o emisiune radiofonică, să-şi exprime punctul de vedere asupra interdicţiilor apărute în producerea şi valorificarea brânzeturilor oferite de oieri, un reputat om de ştiinţă a răspuns sec şi revoltător:

 „În cei 50 de ani de medicină generală nu mi-a fost dat să identific un pacient intoxicat din cauza brânzei sau caşului cumpărate de la ciobani.“ Omul de ştiinţă mai atrăgea atenţia şi asupra faptului că, secole de-a rândul, copiii de la sate şi-au fortificat sănătatea şi inteligenţa mai ales pe seama laptelui crud consumat, cum s-ar spune, direct de la ţâţa vacii.

Făcând publice aceste constatări, profesorul denunţa, în fapt, lipsa de tact în negocierea unor clauze care să promoveze produsele noastre tradiţionale. Este exclus ca aceste particularităţi să nu fie înţelese la Bruxelles. Cu o condiţie: să trimitem acolo o echipă de negociatori, formată din veterinari, nutriţionişti şi medici umani cu prestanţă.
Preţul scoaterii soiei modificate genetic din structura culturilor.

Decizia luată de fostul ministru Gheorghe Flutur reprezintă, deopotrivă, o mostră de slugărnicie şi neprofesionalism. Ce-i drept, comisarii europeni ne-au criticat pentru cultivarea unor asemenea plante încă pe vremea când negociam Dosarul agricol. Dar nu au condiţionat semnarea „capitolului vegetal“ de renunţare la soia modificată genetic.

De ce oare echipa lui Flutur a dat dovadă de atâta zel, renunţând la o cultură care putea reprezenta cea mai importantă oportunitate de afaceri pentru agricultura românească? O să ni se răspundă că din motive strategice, ceea ce poate fi tradus în obţinerea unor concesii. La ce?

Despre facilităţi în comerţul agricol exterior nu poate fi vorba, când noi importăm până şi sorgul pentru mături.

Eradicarea pestei porcine. Eforturile veterinarilor de a opri extinderea acestei epizootii sunt lăudabile. Atâta timp cât ei au fost lăsaţi să-şi facă datoria, pesta a fost controlată chiar şi în gospodăriile populaţiei. Ce te faci însă când experţii europeni îţi pun în faţă o listă de interdicţii şi nu te ajută cu nimic concret pentru eradicarea definitivă a bolii?

Sub „asistenţa lor veterinară“ România este astăzi în situaţia de a renunţa la creşterea porcilor. Ceea ce s-a întâmplat zilele trecute la Complexul Smithfield este o ruşine nemeritată pentru specialiştii din România. Cine plăteşte paguba? Comisarii de la Bruxelles se rezumă doar la a monitoriza respectarea strictă a recomandărilor date. De plătit vom plăti tot noi, adică contribuabilii Bugetului de Stat. Corect ar fi să fie invers, dar guvernanţii noştri nu au îndrăzneala să solicite acest lucru.

Iosif POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2007

֩ Comentarii