Nutriţia porcinelor, aspecte fundamentale (III)

Mineralele deţin funcţii importante în nutriţia suinelor, de la funcţii structurale ale sistemului osos, la participarea în reacţii chimice esenţiale pentru întreţinere, creştere, reproducţie şi lactaţie. Pentru porci sunt importante cel puţin 14 minerale, prezentate în tabelul de mai jos.

Toate aceste minerale se introduc astăzi în mod obişnuit în dietele pentru suine.
Pentru o formulare exactă a reţetelor de nutreţuri combinate avem nevoie de valorile digestibilităţii mineralelor.

În general, decizia de a folosi o materie primă este influenţată în primul rând de considerentele economice.
În tabelele cu normele de furajare sunt prezentate valorile necesarului de fosfor total şi digestibil pentru toate categoriile de suine. Suplimentarea dietelor pentru suine cu fitază s-a dovedit a avea efecte benefice în ceea ce priveşte îmbunătăţirea disponibilităţii fosforului în dietele pe bază de porumb – şrot de soia.

Folosirea enzimelor prezintă avantajul că se va folosi mai puţin fosfor anorganic (fosfat mono sau dicalcic) şi astfel conţinutul dejecţiilor în fosfor va fi redus.

Din punctul de vedere al crescătorilor de porci, cea mai mare problemă pentru mediu o reprezintă nivelul de azot din dejecţii. În viitorul apropiat se pare că se va acorda aceeaşi atenţie şi fosforului din dejecţii şi din acest motiv se fac deja eforturi pentru a diminua acumularea de fosfor în sol şi apă.

De reţinut că suprafaţa de teren necesară în cazul în care se va solicita un management al surselor poluante de fosfor va trebui să fie de cel puţin două ori mai mare comparativ cu managementul surselor poluante de azot. Aşadar, în funcţie de costurile aplicării dejecţiilor, se va impune în următorii ani folosirea utilizării fitazelor în nutriţia suinelor.

De obicei, microelementele folosite în nutriţia suinelor sunt sub formă de săruri anorganice, cum ar fi sulfatul de cupru, sulfatul de fier, oxidul de zinc etc. În ultimii ani au fost obţinute şi au început să se folosească mineralele chelatate. Microelementele se leagă de un suport cum ar fi proteinele sau aminoacizii pentru a forma un chelat (exemplu: zinc-metionina, fier-lizina). Chelatul are rolul de a îmbunătăţi absorbţia micromineralului la nivelul intestinului subţire.

Electroliţii au rol în menţinerea balanţei hidrice în organismul animalelor. Balanţa electrolitică este importantă în special pentru purcei, întrucât aceştia sunt predispuşi la diaree, care provoacă deshidratări severe. Elementele majore implicate în balanţa electrolitică sunt sodiul, clorul, potasiul, magneziul şi calciul. Cele mai importante rămân însă sodiul, clorul şi potasiul.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu