Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Obiceiuri de Crăciun în zona Bihorului

Bihorul, alături de celelalte zone etnografice din Transilvania, face parte dintr-o străveche arie a colindatului românesc. Variantele colindelor înregistrate în multe dintre localităţile rurale ale zonei sunt de mare frumuseţe literară, iar din punct de vedere ceremonial, obiceiul colindatului cunoaşte pe aceste meleaguri o interesantă şi originală formă de practicare: Colindatul cu Turca.

Pentru reuşita colindatului, pregătirile încep cu mai multe săptămâni înaintea sărbătorii Naşterii Domnului la „Şcoala colindatului“, despre care am mai vorbit în numărul trecut al revistei. În repertoriul folclorului tradiţional bihorean există un mare număr de colinde (peste 40) care exprimă, prin diversitatea lor tematică, interferenţele dintre spiritualitatea creştină şi cea precreştină, dintre cântarea religioasă, concretizată în frumoase imnuri de slavă pentru Naşterea Mântuitorului şi elogiul adus muncii omului.

Colindele ce fac parte din fondul precreştin ne vorbesc despre vechile ocupaţii ale oamenilor care sunt fie păstori – în această zonă apar poate cele mai frumoase variante de Mioriţă-colind – fie vânători (colindele de vânători), fie harnici agricultori care, de-a lungul întregului an, muncesc pământul pentru a-şi obţine recoltele.

Textul fiecărui colind imortalizează în formule poetice de mare rafinament literar fiecare etapă din derularea ocupaţiilor specifice, de unde şi funcţia colindelor de hrisov, mărturie atestatoare a vechimii respectivelor ocupaţii în zonă.

Să nu uităm însă că, odată cu Crăciunul, intrăm în timpul sacru, augural, de menire a belşugului şi binelui, iar colindele, prin slava adusă muncii gospodarilor, nu fac decât să anticipeze belşugul recoltelor şi sporirea turmelor. Întotdeauna, după ce feciorii colindători au terminat de cântat colindele, se rosteşte o urare a colacului (darul cel mai important) prin care se urează gazdelor să aibă recolte îmbelşugate şi noroc de cât mai mulţi viţei, purcei, miei etc.

Turca bihoreană

Dacă din punctul de vedere al tipologiei colindelor, Bihorul se integrează perfect în structurile folclorice transilvănene, ceea ce-l diferenţiază de alte zone este prezenţa Turcii, acea întruchipare fantastică a unei vietăţi care parcă ar fi capră, parcă n-ar fi capră. În realitate este vorba despre o mască costum ce se leagă de străvechiul simbolism al caprei, al ţapului, considerate în Antichitatea grecească, în Sărbătorile lui Dyonisos, ca expresii mitice ale fecundităţii.

Prin trăsăturile fizice şi fiziologice ale animalului se face referire directă la câteva dintre însuşirile pe care omul şi le-ar dori şi pentru sine: rezistenţă la boli şi condiţii ostile de viaţă, prolificitate mare etc.

Pentru multe popoare, inclusiv pentru români, capra este un animal care nu are nevoie de multă vegetaţie pentru a-şi asigura existenţa – în unele zone se mai numeşte, ironic, „vaca săracului“ – reuşind să se adapteze la cele mai vitrege condiţii de mediu. Pentru asemenea calităţi, Capra/Ţapul a devenit şi pentru români un simbol al fecundităţii, invocat în acest segment sacru de timp: al celor 12 zile dintre Crăciun şi Bobotează.

Alături de calităţile simbolice, capra este însă o prezenţă extrem de zglobie, de vioaie şi neastâmpărată. Jocul Tucii/Caprei de colind exprimă acest neastâmpăr al animalului printr-o exuberantă pantomimă/ţopăială pe care o execută pe timpul cât feciorii cântă colindele. Ea face tot felul de ghiduşii, necăjeşte femeile şi fetele din casă, trăgându-le cu botul de haine, iar la sfârşit primeşte darul de bani. În credinţele populare din zonă, prezenţa Caprei alături de colindători este considerată ca fiind benefică, ea putând aduce oamenilor nu numai fertilitatea pământului, fecunditatea animalelor, ci şi mult dorita vitalitate, tinereţe şi dinamism.

Pusă mereu pe ghiduşii

Turca bihoreană însoţeşte ceata colindătorilor din seara de Ajun, pe parcursul celor trei zile ale Crăciunului. Ea face parte integrantă din ceată, urmând-o de la o casă la alta, şi are chiar momentul ei de glorie. Pusă mereu pe ghiduşii, face tot soiul de glume deoarece doar ei i se permite. După ce feciorii întreabă gazda dacă îi primeşte sau nu şi interpretează una sau două colinde - după câţi membri numără familia -, are loc un adevărat moment coregrafic al Turcii. De fapt în acest moment solemn al colindatului se creează un moment distractiv, ludic, atunci când ea trage cu ciocul de fustele fetelor şi mai fură de pe masă câte ceva.

În ceea ce priveşte aspectul Turcii, ea este deosebit de frumos realizată în Bihor: are un trup roşu, dintr-o ţesătură de bumbac, iar capul este cioplit din lemn, cu coarne şi maxilarul inferior mobil, pentru a clămpăni fără oprire; de fapt astfel ţine tactul ritmului pe care dansează purtătorul măştii de Turcă. Acesta este întotdeauna un fecior falnic care joacă masca de Turcă stând în picioare (în alte zone Capra se mai joacă şi aplecat/„pe brânci“). Sub bot, Turca are o deschizătură rotundă prin care priveşte purtătorul, tivită cu blăniţă de iepure, tot din raţiuni simbolice; iepurele este tot un simbol al fecundităţii.

„Ca să crească cânepa“

Prin această particularitate a colindatului putem afirma că, în zona Bihor, în cele trei zile ale Crăciunului, gospodarii se bucură nu numai de frumuseţea colindelor, ci beneficiază şi de nenumărate prilejuri de veselie şi de joc, întrucât se mai obişnuieşte, pe la casele cu fete de măritat sau neveste tinere, ca feciorii colindători să mai facă, înainte de plecare, şi câte un joc două „ca să crească cânepa“.

Iată de ce Colindatul feciorilor cu Turca este unul dintre cele mai iubite şi aşteptate obiceiuri de peste an şi se spune că ceata nu trebuie să ocolească nicio casă din fereastra căreia arde o lumină. Dacă colindătorii nu vor trece pragul casei, gospodarilor nu le va merge bine în anul care vine, deoarece numai colindătorii pot alunga răul şi aduce binele, sănătatea şi norocul.

Delia CIOHODARU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 24, 16-31 DECEMBRIE 2007

Vizualizari: 2104



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI