Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Popas de suflet
Ctitorie Basarabă

În inima pustiului, departe de zbuciumul Brăilei, se înfăţişează privirii silueta unuia dintre cele mai vechi şi mai frumoase locaşuri bisericeşti: Mănăstirea Măxineni.

În „cetatea“ înfiptă în verdele Bărăganului, 14 vieţuitori dimpreună cu egumenul mănăstirii, ieromonahul Paisie Agache, se pierd zi după zi în rugăciune.

Nu le-a fost lesne să reconstituie sfântul lăcaş după decembrie 1991. Au împletit rugile cu trudă, dar şi cu jertfă, după cum ne-a mărturisit părintele Paisie. „În fiecare an de la începerea ridicării noului lăcaş se petrecea un incendiu care zădărnicea toate eforturile de până atunci. Într-unul dintre acestea, şi-a pierdut viaţa părintele Simion Ovezea. De atunci, nicio piedică nu a mai stat în calea ridicării construcţiei“, au sunat cuvintele ieromonahului Mănăstirii Măxineni.

Jertfa supremă a părintelui Oveziei, primul vieţuitor după 73 de ani de părăsire, n-a fost de prisos. Curând s-a ridicat un mândru ansamblu mănăstiresc compus din biserica paraclis, chilii şi anexe gospogăreşti. Mai au însă un singur, uriaş „dor“: restaurarea istoricei biserici a lui Matei Masarab din secolul al XVII-lea. „Am depus în acest sens la Ministerul Culturii şi Cultelor un proiect de restaurare, care a fost aprobat şi urmează să i se dea curs, sper într-o perioadă de timp cât mai scurtă. Vrem s-o repunem în drepturile sale pentru că noi ne hrănim practic din istoria marii ctitorii a lui Matei Basarab“, a conchis părintele Paisie.

Perlă de cultură şi istorie  a Bărăganului

La 35 km de oraşul Brăila, la confluenţa râurilor Buzău şi Siret se află ruina sfintei Mănăstiri Măxineni, unde în anul 1637 Matei Basarab a ridicat una dintre cele mai mari mănăstiri ale Ţării Româneşti, care avea şi rol de punct strategic militar.

Împrejurările care au concurat la construirea acesteia ne sunt lămurite de pisania aşezată de ctitorii Matei Basarab şi soţia sa, Elena Doamna, reprodusă de marele cărturar şi istoric Nicolae Iorga, în care se menţionează că voievodul a înălţat noua sa ctitorie pe locul unei biserici de nuiele, fosta vatră a satului Măxineni, şi care urma să aibă rol de seamă în apărarea ţării aflându-se în imediata vecinătate cu raiaua Brăilei, care era sub ocupaţie otomană şi cu graniţa dinspre Moldova a lui Vasile Lupu. Rolul de avanpost de apărare atribuit sfintei mănăstiri explică grosimea deosebită a zidurilor sale de 1,50 m şi a fundaţiei de 2,50 m.

În iarna 1916-1017, când în regiune s-au purtat lupte grele şi armata română a consolidat frontul pe linia Siretului cu trupele germane şi austro-ungare invadatoare, zidurile groase ale sfintei mănăstiri s-au prăbuşit lovite de obuzele tunurilor şi de explozia depozitului de muniţii aruncat în aer de armatele ruseşti. Dar starea de azi se datorează şi celui de-al Doilea Război Mondial, de când practic rămâne părăsită de vieţuitori. Clădită de mâna omului întru cinstea şi slava lui Dumnezeu şi închinată Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, mănăstirea aşteaptă tămăduirea deplină a înfăţişării sale prin refacerea trupului zidit de Matei Basarab şi Elena Doamna.

Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2007

Vizualizari: 787



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI