Imprimati articolul

Cum s-a ruinat Crevedia

Aflată la 25 km distanţă de Bucureşti şi la 3 km de Buftea, la limita dintre judeţele Ilfov şi Dâmboviţa, Crevedia a fost cândva o mare putere economică a zonei, reprezentată în special de agricultură. O bună parte din produsele de origine animală şi vegetală necesare Bucureştiului erau asigurate de această localitate.

De cum pronunţai cuvântul Crevedia îţi reveneau în imagine fermele de păsări, combinatele de nutreţuri concentrate, abatoarele de păsări, fermele de porci, de vaci, de oi, dar şi fermele de culturi vegetale. Crevedia era zona cerealieră a judeţului Dâmboviţa.

Salba de lacuri făcea ca şi sectorul piscicol să fie bine dezvoltat. Erau aici crescătorii renumite de peşte.  Tot la Crevedia, specialiştii din agricultură îşi înnoiau permanent cunoştinţele, graţie existenţei Centrului de Perfecţionare a Cadrelor din Agricultură.
Ce a mai rămas astăzi din toate astea?

Aş putea spune că nu mare lucru. Din 1990 încoace, totul a mers din rău în mai rău. Dacă în urmă cu 6-7 ani mai erau câţiva fermieri care lucrau suprafeţe mai mari de 300 ha, acum unul singur mai deţine o asemenea fermă, iar vreo 2-3 lucrează câte 50 hectare.

Având în vedere distrugerea tuturor unităţilor unde locuitorii din Crevedia aveau un loc de muncă, se pune, cum este şi firesc, întrebarea, ce fac aceştia în împrejurările actuale, din ce trăiesc?

Ţăranii dau agricultura pe negustorie

Ei bine, la Crevedia nu se mai practică agricultura, ci este la modă o altă preocupare – vânzarea terenurilor. La preţuri mai mici sau mai mari, în funcţie de amplasament, toţi proprietarii îşi vând terenurile. Mai mult de trei sferturi din suprafaţa agricolă a localităţii a fost cumpărată de italieni, arabi, greci, turci etc. Şi ce este rău în asta? - se vor întreba unii. Păi este, din moment ce respectivii cumpărători nu dau semne că ar face agricultură. Cât vezi cu ochii, de o parte şi de alta a şoselei care leagă Bucureştiul de Târgovişte, locul lanurilor de cereale, care altădată îţi desfătau privirea, l-au luat ciulinii, turiţa şi alte specii de buruieni care te fac să te întrebi: „Agricultura, încotro?“

Revin la singurul fermier care mai face astăzi agricultură în Crevedia. Este vorba despre o doamnă, pe care o rog să se prezinte singură.

Petrache Mituţa, locuitor al comunei Crevedia prin naştere, are 40 de ani şi este îndrăgostită de munca în aer liber. Ea susţine că nu ar putea sta opt ore într-un spaţiu închis. „În Crevedia, am rămas singura care mai practică agricultura pe o suprafaţă mai mare. Se pare că nu pentru prea mult timp. Veţi întreba de ce?

Din simplul motiv că proprietarii îşi vând terenurile pe care le lucrează acum pe bază de contract de arendă.“ Cât timp suprafaţa pe care o lucrează o avea în concesiune de la Domeniile Statului, nu trăia cu teama că peste un an sau peste doi aceasta se va diminua.

Cum de a rezistat până acum?

Îi place munca în agricultură şi, de asemenea, îi place să lucreze bine şi cu multă dăruire. Spre marele ei noroc, are nişte mecanizatori, pot să spun, de elită, care execută lucrări de cea mai bună calitate, are deosebită încredere în ei, nu trebuie să-i păzească pentru a fi sigură că respectă parametrii de calitate pentru fiecare lucrare. Şi ăsta este lucrul cel mai important. Culturile pe care le lucrează sunt sută la sută mecanizate şi rezultatele depind, într-un procent foarte mare, de felul în care munceşte mecanizatorul.
A reuşit, de asemenea, să cumpere utilaje performante şi chiar o instalaţie de irigat prin eforturi proprii, dar şi cu ajutorul subvenţiilor şi al programului SAPARD.

Aşadar, mecanizatori buni are, utilaje de asemenea, tehnologia o respectă cu stricteţe, motiv pentru care, chiar şi în condiţiile secetei din acest an, a reuşit să obţină pe anumite parcele în jur de 2.200 kg grâu/ha. Din păcate, a avut şi parcele unde nu a obţinut nimic, iar pe altele foarte puţin, nu pentru că nu ar fi respectat tehnologia, ci pentru că, în anii ploioşi, pe respectivele terenuri apa stagna frecvent, iar în acest an, ca urmare a secetei accentuate, s-a mărit concentraţia de săruri în sol în respectivele parcele, ceea ce a avut un efect negativ asupra culturilor. Cu utilajul de irigat abia a reuşit să menţină lotul semincer la un nivel cât de cât acceptabil.

Speranţele ei stau în despăgubiri

A întocmit dosarul cu actele necesare şi aşteaptă rezultatul, mai ales că asigurarea culturilor a costat destui bani. Porumbul părea să meargă ceva mai bine după ploile căzute în urmă cu câteva săptămâni. Credea că o să mai recupereze din pierderi.

Aproape că nu mai are speranţe. Cred că şi porumbul va avea aceeaşi soartă cu grâul. 
Asta este, dar Mitruţa Petrache este hotărâtă să meargă mai departe. Până când? Dacă şansele îi vor surâde, până la capăt. Dacă nu, va trebui să recunoască înfrângerea, care vine şi din partea vremurilor naturale, dar şi a unui climat economic potrivnic.

Ing. Florica DIACONESCU, CLCA Crevedia
REVISTA LUMEA SATULUI, NR18, 16-30 SEPTEMBRIE 2007

֩ Comentarii