Marea şansă a culturilor energetice

Auzim adesea vaiete precum, vezi Doamne, culturile energetice ar reprezenta un atentat la securitatea alimentară a omenirii. În sensul că atracţia financiară spre aceste plante ar pune în pericol hrana pentru populaţie şi furajele pentru animale.

Nimic mai incorect şi nefundamental. În condiţii normale de practici agricole, România are posibilitatea să asigure securitatea alimentară a naţiunii de pe cel mult 35% din suprafaţa agricolă. Cu o singură condiţie: fermierii să aibă parte de o răsplată dreaptă a muncii lor. Imensele suprafeţe lăsate în paragină au ca principală cauză nu atât lipsa mijloacelor mecanice pentru lucrarea pământului, cât haosul de pe piaţa produselor agricole.

România se află în situaţia favorizantă de a putea cultiva în condiţii de eficienţă maximă cele mai importante plante energetice din lume. Mă refer, în primul rând, la porumb, a cărui suprafaţă poate să atingă 3 milioane hectare, din care un milion destinat producerii biocombustibilului.

Urmează în ordine rapiţa, plantă ce a cunoscut în ultimii ani o expansiune extraordinară. Suprafaţa cultivată depăşeşte 385.000 hectare şi este foarte probabil ca în următorii 2-3 ani rapiţa să se apropie de 500.000 hectare. Dacă până cu doi ani în urmă rapiţa a fost extinsă în cultură mai ales din cauza preţului bun oferit de fabricile de ulei, acum cele mai mari afaceri sunt legate de grupurile financiare care au învestit în domeniul producerii biodieselului.

• din punct de vedere agrotehnic, toate plantele energetice sunt foarte bune premergătoare pentru grâu, cultură care în sudul ţării ocupă aproape jumătate din suprafaţa arabilă;
• plantele energetice eliberează terenul devreme, iar de la arătură până la semănat este timp suficient pentru mineralizarea solului;
• pretutindeni acolo unde se aplică regulile agrotehnice, plantele energetice lasă terenul curat de buruieni, ceea ce reduce foarte mult cheltuielile cu erbicidarea;
• resturile vegetale, aproape în totalitate, se incorporează în sol, iar materia organică rezultată contribuie la sporirea fertilităţii solului;
• soia are marea calitate de a înmagazina în sol câte 100 kg de azot natural la fiecare hectar, ceea ce echivalează cu 300 kg azotat de amoniu sau 200 kg uree;
• în cazul unor plante energetice – floarea-soarelui şi rapiţă – sistemul radicular în profunzime contribuie la spargerea harpanului, fapt ce echivalează cu o lucrare în profunzime a solului. În plus, rădăcinile după ce putrezesc îndeplinesc un dublu rol: de aerisire a solului şi furnizarea de materie organică.

Ce-i drept, în momentul de faţă „combustibilul verde“ este mai scump decât cel clasic. Dar analiştii în materie anticipează că paritatea dintre cele două tipuri de combustibil se va produce curând, după care vom asista la triumful biocarburanţilor. Oricum, pentru agricultori culturile energetice reprezintă de pe acum o afacere profitabilă.

Spunând acest lucru am în vedere nu numai profitul realizat, cât efectul benefic al acestor plante în realizarea unor asolamente ce valorifică în mod ideal rezervele naturale ale solului, îmbunătăţindu-i pe deasupra şi structura.

Ultimele mutaţii în planul afacerilor ce prefigurează stabilitatea energetică mondială indică clar că agricultura devine un sector strategic în economia tuturor ţărilor care au şansa de a pune în valoare biomasa cu proprietăţi energetice.

Aflate într-o competiţie acerbă cu marile corporaţii care dictează politica energetică a lumii, noile companii ce promovează extinderea producţiei de biocombustibili au reuşit să atragă de partea lor autorităţile guvernamentale ale statelor dezvoltate, care au acceptat să aplice o politică de subvenţii deosebit de atrăgătoare.

România s-a raliat din mers la această politică financiară, oferind în 2007 cultivatorilor de plante energetice o subvenţie suplimentară de 45 euro/ha care, adăugată la celelalte forme de sprijin financiar, ridică volumul plăţilor totale la 125 euro/ha.

Este vorba de un sprijin care asigură rentabilitatea culturilor energetice ce produc în momentul de faţă sub randamentele normale. Admiţând că Bruxelles-ul va decide în final scăderea subvenţiei pentru culturile energetice la 31,5 euro/ha şi atunci atracţia pentru aceste plante este foarte mare.

În definitiv, porumbul, floarea-soarelui, soia şi rapiţa sunt culturi ce pornesc din start cu o eficienţă economică garantată chiar şi fără subvenţii. Aceasta în condiţiile în care se realizează randamente competitive.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu