Cotnari, pământ binecuvântat > REVISTA LUMEA SATULUI

Aşezat la poalele dealului Cătălina, pe vârful căruia străjuieşte de mai bine de două milenii o „dava“, o cetate dacică, în interiorul căreia, în nopţile de toamnă, flăcări albastre, tremurătoare arată – spun localnicii – că acolo străbunii noştri vor fi îngropat comori, satul Cotnari este, la sfârşit de septembrie, pustiu. „Sunt toţi la cules“, îmi spune o bătrână care se grăbeşte spre dispensar.

Primarul Vasile Creţu este şi el gata de plecare, chemat fiind la judeţ. Acceptă discuţia noastră, uitându-se din când în când discret la ceas. Peste tot e multă treabă, ne spune domnia sa, toţi cotnărenii sunt acum în viile proprii sau la cele două societăţi cunoscute în întreaga ţară: Cotnari SA şi Vinia, se culeg fructele şi s-a început semănatul, aşa că, dacă vreţi să staţi de vorbă cu oamenii, trebuie să-i găsiţi la muncă.

Deşi a fost secetă şi cantitatea de struguri este mai mică cu circa 10% faţă de anul trecut pe toate cele 1.900 ha de vie din comună, oamenii sunt mulţumiţi. S-au înregistrat până la 220 grame de zahăr la kilogramul de struguri, ceea ce înseamnă că vinul va fi de calitate foarte bună. „Va fi un vin de colecţie, cum n-a mai fost demult“, remarcă podgoreanul Gh. Amariei, invitându-mă să gust un ciorchine din care va ieşi Grasa de Cotnari, vestită peste mări şi ţări, şi despre care s-au scris sute de pagini începând cu Dimitrie Cantemir, Eminescu şi continuând cu Păstorel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu sau Cezar Petrescu.

Dar de aici şi necazuri: Mişu Pintilie, care deţine 3,8 ha de vie, vinde mai toată cantitatea din strugurii recoltaţi. „Aş câştiga mai mult, spune dumnealui zâmbind, dacă aş face vin, dar nu am bani pentru utilaje, aşa cum cere Uniunea Europeană.“ „De ce nu vă asociaţi?“ risc întrebarea. „Oamenii nu au încredere unii în alţii, vine răspunsul, deşi ne-ar fi de mare trebuinţă şi la întreţinerea viei. E drept că societatea (Cotnari, n.n.) face şi servicii, dar sunt scumpe şi de proastă calitate. Poate mai târziu...“

Spuneam că s-a scris mult despre vinul de Cotnari, dar mai puţin despre cotnăreni, oameni harnici şi gospodari, care s-au luptat îndelung pentru a-şi recăpăta înapoi viile aflate la IAS, la CAP sau intrate pe mâna unor venetici. Acum, aplicarea legilor fondului funciar se apropie de final şi oamenii se gândesc, cum se spune, la ale obştei, pentru că de dezvoltarea comunei sunt interesaţi nu numai consilierii.

Câştigarea unor proiecte prin programul SAPARD a îmbogăţit zestrea comunei cu peste 11 km de drum asfaltat între satele Cârjoaia, Valea Racovei, Cireşeni, Zbiereni, Sticlărie, s-au reabilitat şcoli cu bani de la Banca Mondială în satele Hodora, Cârjoaia, Zbiereni, iar la Hodora s-a construit, cu ajutorul unei asociaţii din Belgia, o şcoală modernă, sală de festivităţi şi un centru de zi pentru copiii din familiile nevoiaşe.

În viitorul apropiat, în centrul comunei se va construi un campus al şcolii pentru care au fost alocate prin HG 27 miliarde lei şi va cuprinde o nouă şcoală cu 10 săli de clasă, o sală de sport, internat şi cantină pentru elevi şi, deosebit de important, 10 garsoniere pentru profesori, eliminându-se naveta unor cadre didactice, care vin zilnic de la mari distanţe.

S-au început, de asemenea, lucrările la aducţiunea de gaz metan din fondurile comunei şi, nu în ultimul rând, se caută soluţii pentru a asigura tinerelor familii locuri pentru construcţia de locuinţe.

Pământ binecuvântat, comuna Cotnari, aflată în arealul culturii Cucuteni, a însoţit istoria neamului nostru din neoliticul târziu, în perioada geto-dacică şi de acolo până astăzi.

Cetatea dacică de pe dealul Cătălina, biserica Cuvioasa Parascheva, ctitorie a Măriei Sale, Ştefan cel Mare şi Sfânt, ruinele şcolii latine din timpul domniei lui Despot Vodă din 1561 – prima şcoală superioară din Principatele Române – Podul de la Cârjoaia, tot de pe timpul lui Ştefan cel Mare, castelul din acelaşi sat sunt parte din obiectivele de mare interes, din păcate nevalorificate până acum. De aceea, primarul Vasile Creţu crede că, alături de vinul şi fructele de aici, Cotnari poate deveni o atracţie turistică.

Este nevoie, spune domnia sa, de spaţii pentru cazare şi o parte din gospodarii noştri aşteaptă cu nerăbdare fondurile postaderare pentru a-şi construi pensiuni, astfel încât turiştii, pe lângă tradiţionala degustare de Tămâioasă, Grasă sau Fetească albă, să aibă posibilitatea de a cunoaşte istoria aşezărilor, pentru că fiecare din cele 11 sate este o legendă, şi să se bucure de frumuseţile locurilor binecuvântate de Cel de Sus.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu