Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Ce mai faceţi, domnule...dr. ing. Sorin Marius SOCIU?

• S-a născut în 1930, în oraşul Sf. Gheorghe, judeţul Covasna.
• Cercetător în ameliorarea şi tehnologia culturilor legumicole, în industrializarea produselor horticole, director de staţiune şi de institut de cercetări.
• Expert în producţia de legume în sere şi solarii.
• Organizator şi redactor de specialitate („Buletinul serelor“, „Hortinform“).
• Expert în promovarea-implementarea programelor de consultanţă agricolă la nivel local şi naţional, cu monitorizare PHARE, World Bank şi MARFG.

T.M.: Ce v-a determinat să vă alegeţi o meserie din agricultură?

S.S.: După terminarea liceului, am fost strungar (ajungând la categoria IV) la Uzina de tractoare din Braşov şi apoi ziarist timp de 6 luni. Am fost atras de agricultură, având rude apropiate care lucrau în cercetarea agricolă de la acea vreme (familia Moşneagă).

Cel mai mult m-a atras (ceea ce am încercat să explic şi actualilor lideri politici la o întâlnire din ultima campanie electorală – octombrie 2004) faptul că agricultura nu este o profesie, ci un mod de viaţă, care include un mare număr de profesii desfăşurate de un sfert din populaţia activă din România. În mediul rural trăiesc acum cca 40% dintre români şi se obţine aproximativ 25% din PIB. Dar situaţia vieţii rurale şi a producţiei agricole este confuză şi deprimantă, adesea chiar catastrofală.

T.M.: Bine, dar cum s-a ajuns la această stare de lucruri?

S.S.: După război, agricultura noastră a fost reorganizată după model sovietic şi apoi conform iniţiativelor proprii. Prin anii ’70 s-a ajuns la rezultate favorabile, dar apoi, treptat, structurile şi infrastructurile agricole au intrat în decadenţă relativă.

În perioada de vârf (anii ’70), întreprinderile agricole de stat (organizate după modele americane) erau în mare parte performante (un exemplu notoriu, de vârf, Contim Timişoara). O parte dintre cooperativele agricole de producţie se situau la nivele acceptabile. Cercetarea şi învăţământul agricol (profesional, mediu şi universitar) erau dezvoltate şi performante. Horticultura era bine dezvoltată, asigurând piaţa internă şi făcând export. Dar deruta şi decadenţa din anii ’80 au produs un regres resimţit în toate domeniile.

După 1989 s-au luat măsuri „revoluţionare“ care, în loc să performeze agricultura într-o economie de piaţă, au condus-o în bună parte într-o stare de ruină.

T.M.: Care este acum situaţia structurilor şi infrastructurilor agricole?

S.S.: Subliniez cu tărie faptul că în domeniile, sectoarele şi locurile unde au fost oameni de ispravă s-au menţinut şi creat structuri performante de ferme (private, rar cooperatiste), de întreprinderi agricole de diferite feluri (de produs materie primă sau de prelucrare a produselor agricole, de prestare de servicii pentru agricultori etc.).

Vom evidenţia numai câteva exemple sintetice grăitoare:

• Administraţia Domeniilor Statului a avut în subordine 753 de întreprinderi care, în proporţie de 32,6%, au fost privatizate, iar 40,8% lichidate. Restul, în lichidare;

• după privatizarea efectuată „revoluţionar“ la cooperativele agricole de producţie, 4,7 milioane de gospodării individuale deţin 5,4 milioane de hectare arabil (suprafaţa medie de 1,14 ha), cu un număr total de 45 milioane de parcele (nu mai comentăm impactul tehnologic). Milioanele de parcele determină ca o bună parte din teren să nu fie cultivat, ci părăsit.

T.M.: În situaţia actuală, sub presiunea impacturilor economice, demografice şi internaţionale, ce consideraţi că ar trebui făcut?

S.S.: Sunt necesare acţiuni complexe, larg desfăşurate, continue, pe durată lungă, executate de colective mari şi complexe, structurale şi infrastructurale. N-aş vrea decât să subliniez necesitatea cooperativelor.

Deoarece unii oameni politici consideră cooperaţia un sacrilegiu condamnabil, voi cita definiţia din pliantul Departamentului de Stat pentru Agricultură din SUA (1996): „Cooperaţia este o organizaţie de afaceri sau servicii care are două caracteristici unice. Prima – este deţinută şi controlată democratic de cei care îi folosesc serviciile. A doua – avantajele (serviciile primite şi beneficiile obţinute) sunt distribuite proprietarilor utilizatori proporţional cu implicarea în activităţile cooperativei“. (Pliantul: „Făceţi-vă o favoare, ataşaţi-vă unei cooperative!“).

T.M.: Am înţeles că şi acum aveţi o activitate intensă.

S.S.: Da, particip în Comisia pentru Dialog Social a MAPDR din anul 2001. De asemenea, din partea COMPIROM am participat în cadrul Alianţei Confederaţiilor Patronale din România la întâlnirile preelectorale (octombrie 2004) cu conducerile PSD şi ale Alianţei „Dreptate şi adevăr“.
Timp de 9 luni (iulie 2005-martie 2006) am participat la proiectul „Promovarea dialogului social autonom“ desfăşurat de Consiliul Economic şi Social din România, în colaborare cu organizaţii similare din Anglia şi Franţa.

T.M.: Vă doresc din toată inima să vă ţineţi tot aşa, „în formă“.

Dr. ing. Teodor MARIAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2007

Vizualizari: 825



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI