Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Istoria de lângă ... istorie
Zornăitul arginţilor trădării

Intrarea României în Primul Război Mondial sau Marele Război – cum a fost denumit în epocă – alături de puterile Antantei nu a fost altceva decât legalizarea, ca să spunem aşa,  a unor lupte aprige care s-au desfăşurat vreme de doi ani pe plan diplomatic, dar şi pe cel al culegerii de informaţii şi de influenţare a opiniei publice româneşti.

La începutul războiului mondial, rampele de lansare a ştirilor, care trebuiau să intoxice opinia publică românească, erau destul de puţine. Cele două publicaţii în limba germană, care apăreau la Bucureşti – „Rümanischer Loyd“ şi „Bukarester Tageblat“ – publicau ştiri de regulă trucate la Berlin şi menite să învenineze relaţiile noastre cu aliaţii potenţiali şi afectivi ai României. Aceste ştiri puteau rămâne literă moartă dacă presa bucureşteană nu le-ar fi preluat. Sistemul era simplu şi deosebit de eficient: la fiecare ziar important o agentură germană angajase câte un redactor care era plătit să strecoare ştirile de care aminteam în coloanele respectivei gazete.

De altfel, „pentru influenţarea opiniei publice din România – îi comunica Berchtold, ministrul de externe austro-ungar, şefului Marelui Stat Major al Armatei chezaro-crăieşti, Konrad von Hoetzendorf – şi anume atât a personalităţilor politice cât şi a ziarelor, am întreprins de câtva vreme cu guvernul german o acţiune secretă, pentru al cărei scop am pus la dispoziţia reprezentanţilor noştri din Bucureşti sume de bani în cantitate extraordinară. Această acţiune care nu trebuie forţată şi care e necesar să fie condusă prin intermediari cu cele mai mari precauţiuni porneşte cu succes şi trebuie să aducă în scurt timp rezultatele simţite.“ Şi nu au fost puţini – suflete de închiriat sau de vânzare – care au fost ademeniţi de zornăitul arginţilor trădării.

Ion Rusu Ardeleanu, un publicist transilvănean, refugiat la Bucureşti, a alcătuit un dosar public al trădărilor şi corupţiilor din presă. Aici este consemnat ziarul Dreptatea al fostului deputat conservator I.Em. Protopopescu – Pake, ziarul Universul, cel mai răspândit cotidian românesc, care a fost închiriat cu o sumă modică pentru a publica ştiri tendenţioase în scopul unei intense propagande germanofile. Aici se înscrie şi ziarul Ziua sub conducerea lui Ion Slavici, pe care Goga îl numise „cel mort între vii“, şi lista ar putea continua.

Ceea ce trebuie reţinut este faptul că toate aceste publicaţii care urmăreau coruperea şi intimidarea opiniei publice făceau parte dintr-un vast şi coordonat plan de câştigare a simpatiilor românilor. Ele apăreau zilnic, în sute de mii de exemplare şi, atenţie, erau expediate celor abonaţi, dar şi celor neabonaţi, gratuit. Mai mult, această presă coruptă trecea şi dincolo de munţi, distribuitorii fiind de multe ori chiar jandarmii cu pene de cocoş la pălărie.

Spionajului i-au fost alocate, de asemenea, în acea perioadă sume enorme, mai ales că în anii neutralităţii României erau mulţi germani membri în diferite consilii de administraţie sau aşa-zişii furnizori care erau întâlniţi peste tot, stabileau legături utile cu funcţionari de rang înalt şi astfel căpătau informaţii pe care le-am numi astăzi informaţii securizate.

Din păcate au fost şi aici unii pe care arginţii trădării i-au ademenit. Între ei, colonelul Victor Verzea, director general al Poştei, un maior Ionescu care s-a
sinucis şi alţii.

Şi încă un fapt: în curtea şi în imobilele legaţiilor Germaniei şi Austro-Ungariei s-au descoperit importante cantităţi de fiole cu microbi ai unor boli epidemice care ar fi provocat, dacă erau utilizate, un veritabil război bacteriologic, precum şi importante cantităţi de explozibili, depozite care, în niciun caz, nu erau destinate strângerii legăturilor de prietenie.

Dacă mai adăugăm şi exploziile de la două importante obiective ale industriei de război – o pulberărie şi o fabrică de eter – avem imaginea atmosferei în perioada care a premers intrării României în războiul care avea să ne aducă, cu atâtea sacrificii de vieţi omeneşti, România Mare.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2007

Vizualizari: 797



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI