Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Colindele, pe scena Ateneului Român

Legat de sărbătoarea Naşterii Domnului există o mulţime de obiceiuri la români, printre care cele mai cunoscute sunt „ Moş Ajunul“, „Florile dalbe“, „Steaua“, „Capra“. Copiii merg în Ajun cu colindul, din casă în casă, şi primesc, ca răsplată, mere, nuci, covrigi, portocale şi bănuţi, semne ale bogăţiei trecute dar şi ale speranţei în anul ce vine.

În acest spirit al sărbătorilor de iarnă, am avut plăcerea de a participa la Ateneul Român, în data de 2 decembrie a.c., la concertul de colinde organizat de Filarmonica George Enescu şi susţinut de Corul de copii şi tineret „Symbol“, de pe lângă Patriarhia Română, condus de dirijorul diac. prof. Jean Lupu.

S-au interpretat 21 de colinde tradiţionale româneşti şi colinde contemporane. În primă audiţie a fost interpretată „Mioriţa“ de Petre Ştefănescu, iar în prime audiţii absolute „Urătura“ şi „Căpriţa“ de Gelu Stratulat. Au fost invitaţi pr. cons. Alexandru Gherasim, consilier pe probleme de învăţământ şi tineret al Arhiepiscopiei Bucureştiului, şi compozitorii Ştefan Andronic, Constantin Drăguşin, Radu Zamfirescu, Costică Andrei, Petre Ştefănescu.

Sponsorii au fost Patriarhia Română, First Advertising Agency, Loteria Română, SC Hofigal. Membrii corului, format din tineri între 11-18 de ani, au purtat costume populare din toate zonele ţării, oferind sălii arhipline o paletă bogată de culoare şi motive populare româneşti, asemănătoare unei pajişti plină cu flori.

Patriarhul Teoctist spunea că într-un concert de colinde ascultăm texte înălţătoare, multe de origine folclorică, fermecătoare prin prospeţimea cu care înfăţişează un eveniment atât de copleşitor precum cel al venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu. Deşi propune un cadru diferit de cel în care au fost create colindele, prelucrarea cultă şi interpretarea artistică într-un concert nu afectează puritatea lor şi nici nu anulează sensul obişnuit al colindatului, afirmându-l preponderent pe cel spiritual.

Cei care colindă şi noi, cei colindaţi, intrăm în aura tainică a sărbătoririi Naşterii lui Iisus Hristos ca o ceată care, în drumul spre Betleem, se va însoţi, cu smerenie, cu cetele îngerilor ce cântă „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.“

Colindatul, un obicei străvechi, este o nepreţuită zestre spirituală pe care o moştenim din moşi-strămoşi. El este sfânt pentru că transmite un mesaj ceresc, o veste de la Dumnezeu. Colindele, la români, sunt expresia Scripturii, explicarea patristică a îndumnezeirii omului transmisă prin viu grai, din tată în fiu, drept şi adevărat, neştirbită cu nimic, purtată de vestitorii întrupării Fiului lui Dumnezeu.

Octavian GOGA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 24, 16-31 DECEMBRIE 2007

Vizualizari: 524



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI