Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Recomandări tehnice
Controlul gradului de îmburuienare prin mijloace nechimice, nepoluante

Tendinţele actuale privind păstrarea biodiversităţii în lumea vegetală impun şi reconsiderarea modului de combatere a buruienilor.

Se consideră că termenul de combatere, respectiv de distrugere a buruienilor, nu mai este adecvat. Buruienile trebuie reduse până sub pragul economic de dăunare, adică acel grad de îmburuienare care nu influenţează semnificativ nivelul recoltelor. Acesta se poate menţine prin aplicarea metodelor integrate de reducerea a îmburuienării terenurilor şi cu o participare cât mai redusă a metodelor chimice.

Starea actuală de îmburuienare masivă a culturilor agricole din ţara noastră necesită, pentru început, măsuri energice care să diminueze rezerva enormă de seminţe de buruieni şi de organe vegetative existente în sol, după care se poate trece la măsuri mai lejere care pot menţine gradul de îmburuienare sub pragul economic de dăunare. Abia după aceea se pot aplica şi tehnologii cu lucrări minime ale solului, cu semănatul în teren nelucrat etc.

Printr-o agrotehnică corectă, aplicată la toate culturile, şi prin menţinerea fără buruieni a spaţiilor necultivate, se poate ajunge la o stare culturală bună a tuturor suprafeţelor cultivate.

Cercetările au demonstrat că, în lipsa oricăror surse de îmburuienare, rezerva de seminţe viabile din sol scade în fiecare an cu 22%, ceea ce înseamnă că în 4-5 ani se poate reduce această rezervă.

În cele ce urmează dorim să-i convingem pe cultivatori că le stau la îndemână destule mijloace nechimice pentru controlul gradului de îmburuienare. Printre acestea menţionăm:

I. Metode de prevenire a îmburuienării culturilor

• Folosirea la semănat numai a seminţelor condiţionate. Ele vor fi trecute prin vânturători, trioare, selectoare şi alte instalaţii spre a fi îndepărtate toate seminţele de buruieni şi de alte specii de plante.

• Recoltarea culturilor să se efectueze la timp şi în condiţii de calitate corespunzătoare, fiindcă, dacă întârzie, buruienile din aceste culturi pot ajunge la maturitate şi-şi scutură seminţele pe sol.

• Distrugerea tuturor focarelor de infestare cu seminţe de buruieni. Avem în vedere buruienile care cresc pe marginea drumurilor, căilor ferate, perdelelor de protecţie, digurilor, canalelor etc. care trebuie cosite înainte de a produce sămânţă.

• Curăţirea apei folosită la irigat de eventualele seminţe de buruieni. Aceasta se poate realiza cu site, prin decantare, sau cu vane speciale de dirijare a seminţelor.

• Întrucât unele seminţe pot trece prin tubul digestiv al animalelor fără să-şi piardă germinaţia, gunoiul de grajd trebuie bine fermentat spre a conţine cât mai puţine seminţe de buruieni viabile.

• Evitarea răspândirii buruienilor de la o parcelă la alta de către oameni, animale şi maşini.

• Organizarea corectă a serviciului de carantină pentru a bloca orice cale de răspândire a noi specii de buruieni în diferite zone.

II. Metode de control pe cale nechimică a buruienilor din culturile agricole

• Metode agrotehnice. Sunt cele care asigură ţinerea sub control a tuturor speciilor de buruieni. Nu trebuie însă să se exagereze cu un număr prea mare de lucrări sau cu executarea acestora în afara perioadei optime deoarece provoacă tasarea, degradarea structurii şi a celorlalte însuşiri ale solului.

a) Lucrarea solului cu plugul, efectuată în straturi, constituie metoda cea mai eficientă de control asupra buruienilor. Important este să se lucreze când buruienile se găsesc în faza tânără, când nu sunt puternic înrădăcinate, deci înainte de a ajunge la maturitate când scutură noi generaţii de seminţe. Arăturile efectuate în vară se lucrează cu grapa cu colţi sau cu grapa rotativă ori de câte ori încep să apară buruieni.

b) O metodă clasică eficientă de reducere a gradului de îmburuienare constă în executarea lucrării de dezmiriştit imediat după recoltarea culturilor de vară. Prin aceasta se creează condiţii pentru germinarea seminţelor de buruieni din stratul superficial al solului (metoda provocaţiei) şi apoi, când terenul a înverzit, se efectuează arătura sub brazda căreia se îngroapă buruienile.

c) Pentru combaterea buruienilor perene se folosesc metode specifice. Adică se execută arătura adâncă de vară, cu care ocazie rizomii şi rădăcinile sunt scoase la suprafaţă; se lucrează apoi cu grapa cu discuri pentru fragmentarea acestor organe vegetative de înmulţire care rămân la suprafaţa solului şi se usucă în timpul verii sau degeră iarna şi dispar.

Se poate folosi şi metoda epuizării, care constă în lucrarea repetată a solului, la diferite adâncimi (8-10, 12-15, 16-18 cm), cu care prilej sunt distruse buruienile crescute pe seama rezervelor acumulate în rizomi sau rădăcini, înainte de a începe să-şi asigure hrana prin fotosinteză.

d) La culturile prăşitoare se execută 2-3 praşile mecanizate, repetate la 10-12 zile. Pe cultivator se pot monta organe speciale care pot lucra şi pe rând (organe de sapă rotativă) sau care pot arunca pământ peste buruieni şi le înnăbuşă (cormăniţe). Pe anumite zone îmburuienate se pot aplica şi praşile manuale pe rând, cu sapa.

e) Când unele buruieni apar mai târziu în culturi, când nu se mai poate intra la prăşit, se poate efectua lucrarea de plivit pe vetrele îmburuienate.

f) Rotaţia culturilor contribuie la reducerea gradului de îmburuienare întrucât fiecare cultură este invadată, în mod deosebit, cu anumite specii de buruieni. Astfel, cultura de rapiţă şi floarea-soarelui înnăbuşă prin umbrire pălămida. Culturile de cereale păioase şi de mazăre nu sunt prielnice costreiului. Dacă 2-3 ani nu se cultivă porumb pe o solă cu costrei se poate scăpa de el.

g) O metodă eficientă de control asupra gradului de îmburuienare o constituie aplicarea corectă a îngrăşămintelor şi amendamentelor. Fertilizarea echilibrată asigură o creştere normală a plantelor de cultură, care reuşesc să pună stăpânire pe teren şi să înnăbuşe creşterea buruienilor.

În parcelele cu pH mai acid sau mai alcalin, pe care cresc anumite specii de buruieni (coada-calului, piciorul-cocoşului, ciurlanul, peliniţa etc.), prin aplicarea amendamentelor şi corectarea pH-ului aceste buruieni nu mai găsesc condiţii specifice pentru creştere.

h) Semănatul în epoca optimă şi la indici de calitate corespunzători, cu asigurarea densităţii specifice fiecărei culturi, face ca plantele de cultură să iasă învingătoare în concurenţa cu buruienile. Pentru aceasta pregătirea patului germinativ se va efectua în ziua semănatului pentru a distruge toate buruienile; adâncimea de semănat nu va fi mare pentru a nu răsări buruienile înaintea plantelor de cultură; plantele să fie uniform repartizate pe teren, astfel încât să nu rămână goluri în care se pot dezvolta buruienile.

• Metodele fizice de control asupra gradului de îmburuienare se pot practica în special la cultura porumbului şi constau în arderea cu jeturi de flacără a buruienilor de pe intervalul dintre rânduri. Arzătoarele sunt prevăzute cu apărători pentru ca flacăra să nu atingă plantele.

• Metodele biologice de control asupra buruienilor constau în folosirea unor insecte sau agenţi patogeni. De exemplu, cuscutele pot fi distruse de ciuperca Alternaria.

Deci, controlul asupra gradului de îmburuienare se poate face şi în afara metodelor chimice. Dar în condiţiile de îmburuienare masivă, în cadrul luptei integrate se vor folosi şi erbicide, însă în doze mai mici şi pe suprafeţe cât mai limitate.

Dr. ing. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2007

Vizualizari: 1985



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI