EDITORIAL - Anormalitatea la rang de… normalitate

La românul neaoş cuvântul dat e jurământ curat. Nu-l faci, feri-te-ar sfântu’, să-şi calce promisiunea. Numai că natura în decursul vremurilor a produs, se pare, importante modificări în structura genetică a indivizilor şi astfel au apărut variante ce se abat de la… clasicul normal.

Dar ce este normal?! Cine mai ştie! În vremurile noastre până şi anormalitatea ajunge peste noapte la rang de… normalitate. Înainte spuneam… „prin voia Domnului“.

Acum… prin voia politicienilor. Sau a magnaţilor, ori… Dar cine mai ştie a cui voie se împlineşte când sub masca privatizării sau sub cea a… necesităţii atragerii investitorilor străini, sunt devalizate, apoi vândute pe nimic până şi cele mai importante obiective economice? Ca să nu mă refer şi la alte… anormalităţi.

În agricultură, aceeaşi mare tragedie. După ce au fost desfiinţate exploataţiile agrozootehnice constituite în cooperative, au început, încet dar sigur, „privatizarea“ fostelor IAS-uri.

Cumpărate pe mai nimic, au devenit peste noapte proprietatea unor indivizi ce n-au avut vreodată de-a face cu agricultura, în vreme ce specialişti de marcă au fost împinşi la graniţa neputinţei de a face ceva.
Trist, dar… a trecut.

Acum, după demolare, o luăm de la capăt. Organizăm cooperative – de parcă nu le-am fi avut –, constituim exploataţii agricole şi zootehnice – de parcă-ar fi o noutate la români –, restructurăm şi reorganizăm instituţii agricole după modele de aiurea, ignorând realităţile româneşti…

Dar, trebuie să ne mişcăm, însă nu în voia şi după nevoile noastre, ci în cadenţa dictată de la Bruxelles. Aşa-i când nu ştii să păstrezi ritmul.

Lăsând gluma şi… micile ironii la o parte, spun că este necesar, poate mai mult ca oricând, ca agricultura să se organizeze în diverse forme asociative pentru a deveni competitivă şi a rezista monopolurilor comerciale.

Reticenţele trebuie înlăturate prin pârghii ce stau la îndemâna fiecărui guvern. De pildă, obligativitatea de a fi distribuite diferitele forme de sprijin doar prin asociaţii şi grupuri de producători. Ce uşor, comod şi mai ales eficient ar fi pentru toţi actorii de pe piaţa agricolă, de la instituţiile statului până la ultimul agricultor.

Ar putea fi un început, un adevărat cap al drumului spre performanţă, spre… normalitate.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu