Cartea silvică rolul ei în formarea conştiinţei forestiere

Suntem încă în plină caniculă, chiar dacă am păşit în prima parte a lunii septembrie; mai sunt încă resturi de concediu de efectuat, aşadar şi de îndeletniciri specifice concediului între care, sper, se mai regăseşte încă la multă lume cititul unei cărţi.

Acesta este, de altfel, motivul pentru care am optat pentru un astfel de subiect care, în opinia subsemnatului, nu are legătură neapărat doar cu concediul.
Trebuie afirmat din start că, în decursul timpului, cartea silvică a jucat un rol deosebit de important alături de alte mijloace şi modalităţi în procesul extrem de dificil şi complex al formării şi dezvoltării conştiinţei forestiere în rândul cetăţenilor, de la vârsta cea mai fragedă până la cea a senectuţii.

După anul 1990, dar mai ales în ultimul deceniu, cartea silvică a înregistrat un reviriment remarcabil, graţie preocupărilor în acest domeniu existente la nivelul instituţiilor academice şi universitare silvice (Academia Română, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, unităţile de învăţământ silvic universitar şi preuniversitar), al organizaţiilor neguvernamentale de profil silvic (Societatea Progresul Silvic, Asociaţia Pensionarilor Silvici din România).
Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva a acordat, la rându-i, în ultimii ani, o atenţie deosebită cărţii silvice, atât sub aspectul sprijinului financiar asigurat pentru tipărirea unor lucrări valoroase, cât şi în ceea ce priveşte difuzarea acestora atât în rândul personalului silvic, cât şi în cel al publicului larg.

Un exemplu concret, viu şi elocvent al implicării regiei pe acest tărâm îl reprezintă şi cele două publicaţii periodice ale sale, Revista Pădurilor şi revista Pădurea şi viaţa, în structura cărora există rubrici permanente de prezentare şi popularizare a cărţii silvice. Este vorba de rubrica Recenzii în Revista Pădurilor şi de rubrica Vitrina cu cărţi în revista Pădurea şi viaţa.

Într-un asemenea context şi într-un asemenea cadru preocupant şi totodată generos a fost posibilă apariţia, în ultimul deceniu, a zeci de lucrări silvice, de strictă specialitate sau de diseminare a informaţiilor şi cunoştinţelor silvice în rândul publicului larg, dintre care, încercând să nu facem ierarhii şi nici să supărăm pe cineva, vom cita :

• Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, autor C.C. Giurescu (reeditare- 2004);
• Marin Drăcea – Opere alese, sub îngrijirea prof. dr. doc. V. Giurgiu, 2005;
• Conştiinţa forestieră la români, sub redacţia prof. dr. doc. V. Giurgiu, 2003;
• Etologia Faunei Cinegetice, autor conf. dr. ing. Ion Micu, 2005;
• Împăduriri, autor prof. dr. ing. Ioan Abrudan, 2006;
• Pădurile României. Parcuri naţionale şi naturale – colectiv, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, 2004;
• Exploatarea şi valorificarea lemnului, autor prof. dr. ing. Gh. Ionaşcu, 2002;
• Parteneriate ale Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva în economia de piaţă, autor dr. ing. I. Machedon, 2005;
• Plante vasculare periclitate, vulnerabile şi rare din pădurile României, prof. M. Danciu, D. Gurean, A. Indreica, 2007.

Nu în ultimul rând, se cuvine a evidenţia şi faptul că numeroasele publicaţii silvice, agricole şi de mediu, apărute în ultimii ani (între care menţionăm: Pădurea şi Viaţa, Lumea satului, Profitul Agricol şi, mai nou, ABC Agricol), rezervă spaţii largi problematicii legate de pădure şi de rolul esenţial al acesteia în protejarea mediului şi în asigurarea unui mediu sănătos, de calitate.

Încheiem scurta noastră incursiune în lumea cărţii silvice şi în privinţa rolului acesteia în formarea conştiinţei forestiere cu o constatare şi un îndemn, totodată :

Cartea nu e suficient să fie scrisă.
Esenţial este ca aceasta să fie citită şi însuşită!

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu