EDITORIAL - Nevoia de a coborî în realitate

Una dintre aceste realităţi este satul românesc şi în mod deosebit agricultura, cu problemele ei dificile. Iar cei chemaţi să facă acest gest obligatoriu sunt guvernanţii, care, în toamna anului 2004, promiteau că la sfârşitul mandatului lor viaţa ţăranului va „plesni“ de bunăstare.

După doi ani şi jumătate, aceste promisiuni se dezvăluie ca un miraj care se întunecă pe măsură ce termenul se apropie. Cei care au reuşit o anumită prosperitate sunt puţini, în schimb s-a mărit îngrijorător numărul celor ce se îndreaptă spre pauperizare. Anul 2007 ar putea fi dezastruos pentru unii dintre ei.

Să ne referim, bunăoară, la vâlva mediatică provocată în aceste zile de premierul Tăriceanu, care, încercând să vadă starea câmpiilor din sudul ţării, face „descoperirea senzaţională“ că acestea au fost pârjolite de secetă, chiar şi acolo unde în evidenţele guvernamentale ele figurează a face parte din perimetrele irigabile.

Conştient de impactul social, dar mai ales politic al dezastrului agricol, premierul cere ministrului Remeş să întocmească urgent o strategie pentru combaterea secetei, care să poată fi aplicată chiar din această vară. Nemulţumit de „produsul strategic“ al subalternului său, premierul preia pe cont propriu comanda „planului antisecetă“.

Aşa că am asistat zilele trecute la o altă desfăşurare de forţă mediatică în care premierul îşi mută pentru câteva ore biroul de lucru la Institutul de la Fundulea, unde convoacă toată „floarea“ agriculturii româneşti pentru a constata şi a stabili: ce? Probabil tot un fel de „schiţă strategică“, făcută de data aceasta de alţi funcţionari, care nu are şi nu poate fi cu nimic mai bună sau mai rea decât cea a „funcţionarilor ministeriali“, pe care premierul îi incriminează pentru superficialitate.

Cei drept, la ţară, oamenii sunt năuciţi de bălăcăreala la care asistă, vizavi de nenorocirile care s-au abătut asupra lor în acest an. Convingerea lor este că nu seceta şi grindina îi îngrijorează pe guvernanţi. Pentru că, dacă intenţiile lor erau cele pe care le mimează astăzi, atunci trebuiau să facă acest lucru, încă de la începutul anului, când meteorologii prognozau clar că vom avea de înfruntat cea mai mare secetă din istoria ultimilor 100 de ani.

Or, fermierii susţin că nu au avut parte nicicând de atâta nepăsare din partea autorităţilor ca în acest an. Practic, ei nu au putut intra nici măcar în dialog cu cei care gestionau treburile irigaţiilor în teritoriu.

Este exclus ca premierul sau ministrul agriculturii să nu fi fost la curent cu această stare de lucruri din agricultură. De ce nu au intervenit atunci? Răspunsul ar trebui să-l dea tocmai cei care gestionează actualul spectacol mediatic pe seama strategiei antisecetă. Pe ţărani însă nu aceste ieşiri în scenă îi interesează, ci măsurile concrete şi imediate pe care guvernul le ia acum, în aceste zile, pentru a salva ce se mai poate din recolta de toamnă. Asupra a ceea ce trebuie să se facă mai târziu este nevoie să gândească cu chibzuinţă.

A stabili obiectivele unei strategii pentru combaterea secetei în România nu este o treabă care se face de azi pe mâine. Adevăraţii specialişti care lucrează în acest domeniu ştiu bine cât de mare ar trebui să fie acest efort investiţional şi cum ar trebui distribuit pentru a da rezultatele scontate. De aceea, este nevoie să se apeleze, în primul rând, la ei. Mai exact spus, este nevoie ca guvernanţii să coboare în realitate. Altfel, şi în vara ce vine, care se anunţă la fel de călduroasă, spectacolul de acum se va repeta. Ar fi trist, foarte trist pentru noi toţi.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu