Imprimati articolul

Semănatul grâului de toamnă

Lucrarea de semănat reprezintă o verigă deosebit de importantă în lanţul tehnologic al culturii grâului. Executat în condiţii optime, semănatul asigură o răsărire uniformă a plantelor, o dezvoltare normală a acestora în perioada activă a vegetaţiei de toamnă, parcurgând fazele de înfrăţire şi călire cu o bună dezvoltare a sistemului radicular, etape care condiţionează trecerea cu pierderi minime peste rigorile iernii. O astfel de cultură regenerează viguros în primăvară, cu ocuparea rapidă a terenului şi înăbuşirea eventualelor buruieni.

Este foarte important să se respecte epoca optimă de semănat. Aceasta poate contribui cu 40-50% şi uneori cu 80% la realizarea nivelului producţiei de grâu.

De-a lungul timpului s-a stabilit că, în ţara noastră, în anii normali, însămânţarea grâului trebuie să aibă loc între 1-10 octombrie în jumătatea de sud a ţării şi cu
5-10 zile mai devreme, în cealaltă jumătate.

De regulă, semănatul începe când temperatura aerului este de 13-15°C şi trebuie să se încheie în 10-15 zile, când temperatura ajunge la 8-9°C. În funcţie de evoluţia vremii, semănatul poate începe cu 6-7 zile mai devreme sau mai târziu.

În anul 2006 au obţinut rezultate mai bune cei care au însămânţat mai târziu, deoarece iarna a fost uşoară. În alţi ani, când iarna îşi face apariţia încă din luna noiembrie, se obţin rezultate mai bune în cazul însămânţării mai devreme.

Important este ca, în perioada vegetaţiei de toamnă, grâul să parcurgă 40-50 de zile la temperaturi mai mari de 5°C, să acumuleze 450-550 grade termice pozitive, să-şi dezvolte bine sistemul radicular şi să acumuleze în frunze şi în nodul de înfrăţire zaharuri, care îl ajută să parcurgă fără pierderi perioada de iernare.

Densitatea la semănat este de 450-550 boabe germinabile/mp, din care să rezulte cel puţin 600 de spice la recoltare. Se folosesc 200-250 kg de seminţe certificate. Cantitatea folosită depinde de umiditatea existentă în sol, calitatea pregătirii patului germinativ, respectarea epocii optime de semănat, capacitatea de înfrăţire a soiului etc.

Distanţa între rânduri, când se folosesc semănători de tip SUP, este de 12,5 cm, iar unele semănători din import realizează 18 cm între rânduri.

Adâncimea de semănat este factorul hotărâtor în realizarea uniformităţii culturii. Ea depinde de sol, umiditatea existentă, mărimea seminţei şi caracteristicile soiului.

În condiţii normale, adâncimea este de 4-5 cm, caz în care modul de înfrăţire se formează la 2 cm.

La soiurile intensive, care au coleoptilul mai scurt, adâncimea nu trebuie să fie mai mare de 4 cm.

Pe solurile uşoare şi lipsite de umiditate, în stratul superficial se poate semăna mai adânc (6 cm).

Nu se recomandă semănatul mai devreme:

• plantele se dezvoltă prea viguros şi devin sensibile la iernare;
• sunt atacate de afide care pot provoca virozarea, îngălbenirea şi piticirea plantelor;
• pot fi atacate de muştele cerealelor, de făinare, de rugini;
• iarna se decălesc uşor, fiind distruse de geruri;
• temperaturile ridicate din toamnă pot determina tulburări fiziologice care, în primăvară, duc la stagnarea creşterii şi chiar pieirea plantelor;
• plantele sunt predispuse la cădere şi îmburuienare.
Nu trebuie nici să se întârzie semănatul deoarece:
• nu se parcurg toate fazele de vegetaţie din toamnă (germinarea, răsărirea, înrădăcinarea, înfrăţirea, călirea), fiind afectate de primele îngheţuri;
• îşi prelungesc vegetaţia în vară, când rezerva de apă din sol este scăzută, se instalează arşiţa şi apare pericolul şiştăvirii holdelor;
• nu sunt rezistente la secetă, nu pot valorifica elementele nutritive din sol şi întârzie vegetaţia.

Fiecare zi de întârziere a semănatului în luna octombrie aduce minusuri de producţie de 30-50 kg/ha, iar în luna noiembrie producţia scade zilnic cu 60-100 kg/ha.

Dr. ing. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2007

֩ Comentarii