Cercetările monografice, argument pentru dezvoltarea satelor

Mediul rural din ţara noastră continuă să aibă dimensiuni importante, cuprinzând cea mai mare parte a teritoriului, numeroase localităţi şi aproape jumătate din populaţia ţării.
În alte ţări mai dezvoltate, cu o civilizaţie avansată, populaţia rurală s-a diminuat mult, ajungându-se la 20-30%, iar cea activă care lucrează în agricultură a ajuns la 4-5%. Aceasta în primul rând ca urmare a progresului tehnic: mecanizarea, automatizarea etc., ceea ce a dus la creşterea productivităţii muncii.

Pentru că multe dintre localităţile rurale au primit statutul de oraş, ţăranii au devenit orăşeni. Densitatea oraşelor şi numărul lor este mult mai mare ca la noi.
De pildă, spre deosebire de statele dezvoltate (de exemplu, Franţa), la noi populaţia rurală, deşi s-a redus, este doar cu puţin sub cea urbană.

Cu toate progresele care s-au făcut în ultimii ani, prin pătrunderea în lumea rurală a unor elemente de civilizaţie urbană, satele au rămas în urmă din multe puncte de vedere faţă de oraşe, faţă de mediul rural al ţărilor Europei Occidentale.

În aceste condiţii se impune ca toate forţele posibile să fie folosite pentru dezvoltarea întregului spaţiu rural, iar pentru cunoaşterea mai exactă a nevoilor de dezvoltare a unei localităţi rurale sunt necesare cercetări şi studii ample privind condiţiile naturale, istorice, economice şi sociale.

La sate trăiesc 9,74 milioane de oameni, faţă de 11,87 milioane în oraşe.
Există 12.946 de sate, grupate în 2.851 de comune, în timp ce numărul oraşelor a ajuns abia la 319.

Comunele, împreună cu teritoriul pe care se desfăşoară ampla activitate agricolă, măsoară 21 milioane de hectare, adică 88,7% din suprafaţa ţării.

Necesitatea şi actualitatea cercetărilor monografice s-au dovedit într-un caz concret din comuna Cosmeşti, judeţul Galaţi, în urma cărora au rezultat 41 de propuneri numai în volumul I al acestui studiu pentru dezvoltarea social-economică a acestei comune.
Cu atât mai necesare apar aceste cercetări în condiţiile în care, în ultimii ani, s-au produs modificări neobişnuite în natură, provocatoare ale unor imense pagube locuitorilor din satele comunei.

Astfel de modificări privesc seceta acută şi prelungită din anii 2000-2003, la care oamenii cu greu au putut face faţă, cu toate că 53% din suprafaţa comunei este amenajată pentru irigat şi sistemul funcţionează în bune condiţiuni. Anul 2004 a fost normal, după care a urmat 2005 cu ploi şi inundaţii catastrofale pentru două sate ale comunei situate pe malurile joase ale Siretului şi iarăşi secetă.

Cercetând în documente şi alte inundaţii din anii anteriori, am propus în acest studiu canalizarea Siretului în dreptul comunei, 8 km, şi construirea unor diguri puternice, iar aceasta am făcut-o înainte de marea inundaţie din 13 iulie 2005, ceea ce ar fi dus la evitarea inundării celor două sate.

De asemenea, cunoscând ravagiile făcute de Siret în ultimul secol şi jumătate, am insistat încă înainte de a fi finalizat primul volum să se desfacă terasamentul şoselei naţionale, unde s-a înfundat podul canalului. Podul era vechi de 80 de ani, cu fier subţire şi în locul lui s-a făcut o umplutură peste care s-a construit şoseaua, iar în loc de pod s-au pus 5 tuburi, care s-au înfundat la primele şuvoaie. În zonă, lunca Siretului este foarte largă şi acest pod construit pe uscat la 400 m de albia Siretului era ca o supapă pe unde apele revărsate se scurgeau mai repede din luncă. La inundaţia din 13 iulie 2005 Siretul avea în amonte de pod 2,5 km lăţime şi apele au trebuit să se „înghesuie“ pentru a trece pe sub podul principal de 470 m. Autorităţile locale n-au intervenit pentru refacerea podului şi astfel dezastrul s-a produs.

Prin cercetările monografice, multe din aceste propuneri pot sta la baza unor proiecte de anvergură, care se pot realiza cu fonduri nerambursabile venite de la Uniunea Europeană.

Ele vor contribui la dezvoltarea localităţilor rurale în direcţia modelului de oraş-vilă sau oraş-grădină, care ar fi cea mai potrivită formă de înnoire a satelor atât pentru populaţia prezentă, cât şi pentru cea viitoare, în care se poate păstra mediul natural nealterat, obiceiurile, tradiţiile, arta şi întreaga spiritualitate creată în timp de populaţia acestor aşezări.

• Prima, care a şi fost realizată, se referă la lărgirea intrărilor pe planşeul rutier al podului de peste Siret pentru a corespunde traficului şi tirurilor mari şi cu remorci.

• Construcţia unei noi variante de şosea naţională de 3 km (faţă de 4,5 km, actuala şosea între aceleaşi puncte) care evită trecerea prin sat pe distanţa de 2 km. În prezent, trepidaţiile produse de maşinile grele şi gazele emanate pun în pericol casele şi sănătatea locuitorilor. S-ar înlătura astfel şi posibilele accidente.

• Pentru îmbunătăţirea mediului înconjurător se propun plantări masive de pomi fructiferi şi specii de arbori pe prundurile Siretului recuperate prin canalizare şi pe pantele malului înalt de pe partea stângă a râului.

• Extinderea suprafeţelor irigate, atât pe platou cât şi pe terenurile din Valea Siretului.

• Pentru evitarea inundaţiilor provocate de ploile torenţiale, se propune curăţirea şi refacerea tuturor canalelor mai vechi pentru scurgerea apelor, mai ales din satul Băltăreţi care este cel mai ameninţat cu astfel de revărsări.

• Amenajarea unei pieţe de en-gros, la ieşire din comună, pe şoseaua naţională, şi a unei pieţe mai mici lângă podul de peste Siret, amenajarea unui parc lângă pod şi a unor terenuri sportive, precum şi a unui ştrand şi a unei plaje pe malul Siretului, atât pentru localnici, cât şi pentru populaţia Tecuciului.

• La fel de necesară este sistematizarea şi organizarea teritoriului agricol în noile condiţii de proprietate, precum şi sistematizarea unor noi zone constructive.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu