Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Sate din Europa
La Martham, vizitatorii întâlnesc istoria

Situat chiar în centrul districtului Broadland din Norfolk, pe malul sudic al râului Thurne, Martham este un sat englezesc mare, ce are nu mai puţin de 3.000 de locuitori. Casele albe sau din cărămidă roşie par a răsări din iarba de un verde crud, caracteristică acestei ţări.

De-a lungul anilor, Martham a devenit din ce în ce mai popular, numărul vizitatorilor crescând anual. Motivele popularităţii sale sunt mai multe: primul ar fi amplasarea sa – la doar câteva mile de Acle şi Stalham, două târguri foarte bogate, nu departe de oraşul Norwich, dar şi de Great Yarmouth, urmat de atracţiile oferite: plimbări cu barca pe râul Thurne, biserica St. Mary, frumuseţea împrejurimilor.

Martham a fost dintotdeauna un sat cu o populaţie numeroasă. Saxonii s-au stabilit aici prin anii 600 d. H., şi au numit satul „the ham of the martens“, „the home of the polecats“, în românşte „casa dihorilor“. Pe la anii 800, coloniştii danezi s-au stabilit în multe sate, schimbându-le numele.

Se pare că Martham era deja o comunitate puternică şi mare, astfel încât şi-a păstrat numele şi a absorbit populaţia daneză.

Pe timpul cuceririi normande din anul 1066 î.Hr., moşia de la Martham aparţinea episcopului de Thetford, Herbert de Losinga, care a construit aici o catedrală şi a pus bazele mănăstirii. Vremurile schimbătoare l-au împins să se mute în Norvegia, dar înainte de a pleca şi-a donat proprietăţile noii mănăstiri fondate. Pe tot parcursul Evului Mediu, Martham a asigurat călugărilor norvegieni grâul pentru pâine şi orzul pentru bere. Destul de bogat chiar şi după ce Anglia a suferit de pe urma „Morţii negre“, Martham a ridicat biserica parohială St. Mary.

Multe dintre casele vechi din Martham păstrează şi astăzi aceeaşi culoare şi textură a cărămizilor de culoarea „roşu de Norfolk“, deoarece cei care făceau aceste cărămizi se deplasau în diverse puncte ale parohiei, ajungând şi pe aici. Şi ca pentru a întregi peisajul, multe dintre case sunt ascunse sub iedera ce urcă până la acoperiş.

În centrul satului se pot zări un iaz pe care se plimbă alene raţe şi gâşte hrănite de trecători, câteva magazine, nelipsitele pub-uri tipic englezeşti, dintre care cel mai apreciat de vizitatori este Kings Arms, o florărie, o farmacie, cabinetul doctorului. Ca în orice comunitate, nu puteau lipsi şcolile, în număr de trei, librăria publică, un parc pentru tinerii cărora le place să se plimbe pe role.

La câteva minute de centrul satului, se înalţă biserica St. Mary, al cărei turn cu ceas poate fi zărit de la mare distanţă. Înăuntru, biserica e foarte bine conservată şi îngrijită, cu câteva vitralii deosebit de frumoase, unele dintre ele datând din Evul Mediu.
Dacă mergi în josul străzii Staithe, ajungi la digul râului Thurne. Există şi un debarcader, Martham Boats, pe acest râu unde bărcile tradiţionale din lemn sau cu motor stau la dispoziţia celor care doresc să facă o mică plimbare. Bacul cu care fermierii îşi transportă vehiculele peste râu este realizat manual.

La câţiva kilometri se află satul West Somerton, unde se găseşte una dintre primele centrale eoliene din Anglia, ce are 10 turbine, generând aproximativ 225 megavaţi de energie electrică, pentru 1.400 de locuinţe.

Englezii au descoperit că vacanţele pot fi frumoase chiar dacă nu sunt petrecute în ţări îndepărtate, cu nume sonore. Numărul celor care merg într-un sat apropiat de oraş ca să se relaxeze, chiar şi pentru un week-end, a crescut şi continuă să crească. Iar localnicii din Martham au învăţat şi ei că acest lucru le este profitabil.

(D.C.)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2007

Vizualizari: 994



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI