Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Crăciunul în Europa

Specialiştii previzionează că, pe măsură ce înaintăm în timp, Comunitatea Europeană va însemna nu numai o uniune economică, ci şi una culturală, în cadrul căreia unificarea obiceiurilor şi gastronomiei specifice sărbătorilor are o anume prioritate.

Va reuşi Moş Crăciun să fie primul unificator în acest demers? Sau el va continua să fie de origine germană, franceză, greacă, daneză sau finlandeză? Cum se va deplasa el în interiorul Uniunii? Cu fascinanta sanie trasă de reni, per pedes sau cu turbo-reactoarele?

În opinia specialiştilor, nimic nu va fi mai greu decât să se armonizeze tradiţiile atât de diferite ale „celor 27“, pe care îi despart şi religii diferite: România, Grecia şi Bulgaria aparţin ortodoxismului, dar şi ele se identifică cu obiceiuri aparte.

Şi într-un caz, şi în altul, marea sărbătoare religioasă a creştinătăţii este însoţită de o desfătare alimentară fără asemănare.

Din seara de 24 decembrie până la Anul Nou, oamenii se retrag într-o lume idilică ce se dezlănţuie ca un miraj pe măsură ce termenul se apropie.

Franţa – slujba de Crăciun de la miezul nopţii este urmată de un chiolhan ce pare a nu avea sfârşit.

Danemarca – Crăciunul se sărbătoreşte religios trei zile dar, până după Anul Nou, nici Guvernul, nici Regina nu-i mai poate despărţi de băutura lor tradiţională „Aguavit“, de care confraţii lor comunitari nici măcar nu au auzit.

Germania – ţara care-şi revendică patentul sărbătoririi Crăciunului, toţi nemţii se supun cu sfinţenie obiceiului de a savura cu evlavie „seara burţilor pline“.

Italienii fac cumva o derivaţie de la ritualul european. La ei, pe 24, la miezul nopţii este slujba religioasă de veghe, după care până dimineaţa oamenii îşi petrec timpul participând la tot felul de tombole şi jocuri. În 25 este sărbătoarea Crăciunului, iar a doua zi a Sfântului Ştefan, ambele zile nelucrătoare. În răstimpul de până la Anul Nou fiecare italian se supune programului de muncă stabilit de patron.

Finlanda – în faţa catedralelor, din an în an, se ridică un pom de Crăciun de 30-40 de metri, împodobit cu mai toate podoabele posibile.

În 24 decembrie, exact la ora 12, de pe balconul primăriei, un reprezentant al oraşului proclamă „pacea de Crăciun“. Aceasta înseamnă că de la momentul proclamării păcii şi până la Bobotează celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. După-amiaza se aprind lumânări în cimitire.

Printre mâncărurile servite de Crăciun se numără: şunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul care conţine o singură migdală. Persoana care mănâncă migdala se va căsători în anul ce urmează.

În 25 decembrie se serveşte un fel de peşte care iniţial s-a preparat printr-un proces îndelungat. A doua zi a Crăciunului este ziua vizitelor.

Anglia – scrisorile pentru Moş Crăciun, care are numele de Santa Claus, sunt puse în ajunul Crăciunului în hornul şemineului, pe şemineu sau în geam, introduse în şosetuţe speciale, în aşa fel încât să fie umplute cu surprize a doua zi dimineaţa.

În 25 decembrie familia engleză se adună la masa festivă şi consumă tradiţionala masă de sărbători: curcanul cu castane, raţa coaptă la cuptor şi binecunoscuta budincă de prune.
Mult timp în ajunul Crăciunului se consuma doar raţă la cuptor. Conform legendei, cu ocazia Crăciunului din anul 1588, Elisabeta I servea raţă la cuptor când a primit vestea că armata engleză a învins-o pe cea spaniolă.

Tot tradiţiei Crăciunului englezesc îi aparţine şi pacheţelul surpriză numit cracker, care este împărţit la servirea budincii de Crăciun.

Ungaria – în această zi era interzisă munca în păduri sau pe păşuni; se lucra doar în jurul casei. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca femeile să coasă, să ţeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păştea o nenorocire. În ajunul Crăciunului rufele spălate şi puse la uscat aduceau boală asupra familiei.

Dacă animalele se culcau pe partea stângă însemna că iarna va fi lungă şi geroasă. Fetele tinere se uitau în fântână pentru a-şi vedea viitorul soţ, la baterea clopotelor seara.
Tinerii nu aveau voie să mănânce mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soţii să le fie urâte.

Dacă de post cocoşul cânta în amiaza mare se spunea că cineva din casă va muri. Dacă cineva murea de Crăciun, era considerat norocos, pentru că i se iertau păcatele.

Masa festivă de Crăciun era completă doar dacă conţinea tradiţionala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maiosul şi cozonacul cu nuci. Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri şi lumânări.

Camelia MOISE, Adrian NEDELCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 24, 16-31 DECEMBRIE 2007

Vizualizari: 545



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI