Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Poinsetia sau Steaua Crăciunului

În fiecare an, în perioada noiembrie-decembrie, toate florăriile se umplu de ghivece cu o floare deosebit de frumoasă pe care ne grăbim să o cumpărăm pentru a o oferi cadou sau a ne înveseli casele. Colorată în roşu, pare a fi chiar floarea lui Moş Crăciun. Planta aceasta nu e alta decât Poinsetia, vestitoare parcă a Sărbătorilor ce bat la uşă.

Poinsetia (lat. Euphorbia pulcherrima) este o plantă cunoscută astăzi sub numele de Steaua Crăciunului, originară din regiunile muntoase şi umede ale Mexicului şi Americii Centrale. Numită de către azteci Cuetlaxochitle („floarea care piere şi se ofileşte ca tot ce e pur“), era folosită de aceştia pentru combaterea febrei şi obţinerea unor tincturi.

Prin secolul al XVII-lea, preoţii franciscani o foloseau la diverse ceremonii religioase. Numele acesta i-a fost dat în onoarea primului ambasador în Mexic, Joel Robert Poinsett, care se spune că ar fi descoperit-o ca plantă ornamentală prin 1820.

Adevărul este că aztecii cultivau această plantă medicinală perenă în regiunile montane şi umede ale Mexicului. La noi, Poinsetia „înfloreşte“ din noiembrie până în februarie.

Frumuseţea sa nu se datorează, cum am putea crede, florilor, ci frunzelor de la baza florii, numite bractee, care datorită unei anomalii genetice capătă culoarea roşu aprins simultan cu apariţia florilor. Adevărata floare la Poinsetia este mică, galbenă, lipsită de sepale şi petale, reprezentată doar de androceu în formă de cupă.

Legenda Poinsetiei

Despre legătura dintre această plantă şi sărbătoarea Crăciunului ne vorbeşte o veche legendă mexicană, conform căreia, după creştinarea mexicanilor de către spanioli, un copil foarte sărac i-a adus lui Iisus un dar.

Dar cum nu avea bani, darul lui a constat într-un buchet de flori pe care l-a cules în drum spre biserică, pentru că oricât de umil este un dar, dacă e oferit cu dragoste şi credinţă este bine primit de Dumnezeu. Legenda spune că plantele culese (care erau Poinsetii) s-au transformat în ziua de Crăciun în flori roşii, deosebit de frumoase, iar martorii evenimentului au simţit miracolul sărbătorii şi au numit această plantă Steaua Crăciunului.

Îngrijire

Poinsetia este o plantă perenă care, după înflorirea ce are loc iarna, trece printr-o perioadă de repaus de aproximativ 2 luni. Pentru a înflori de Crăciun, Poisentia are nevoie să stea zilnic peste douăsprezece ore în întuneric, începând cu data de 1 octombrie şi până la 1 decembrie.

Atenţie la temperatură!

Temperaturile prea mari, care trec de 25°C, şi cele mai mici de 13°C sunt defavorabile dezvoltării plantei. Un alt aspect ce trebuie avut în vedere sunt diferenţele de temperatură de la o zi la alta, precum şi curenţii de aer la care planta este foarte sensibilă şi care pot duce la pierderea frunzelor.

Lumina

Această plantă este, deşi nu ne-am aştepta, o mare iubitoare de lumină, insuficienţa acesteia ducând la desfrunzire. Totuşi vara, în zilele cu insolaţie puternică, se impune umbrirea uşoară a plantei.

Udarea

Poinsetia este o mare iubitoare a umidităţii, apa dedurizată administrându-se din abundenţă, chiar şi prin pulverizare, dar numai până toamna, prin luna septembrie. Dacă o privăm de apă, se va ofili şi îşi va pierde frunzele, iar excesul de umezeală în substrat determină căderea frunzelor.

Substratul de cultură trebuie să fie uşor şi poros, valoarea optimă a pH-ului fiind de 6-6,5. Poinsetia este foarte sensibilă la subnutriţie. Carenţele sau excesul în oligoelemente (bor, fier, molibden) se va vedea imediat pentru că frunzele se pătează.

Pentru a se controla creşterea, Poinsetia necesită tăieri. Condiţiile naturale de la noi din ţară vor determina ca durata culturii de la butăşire la valorificare să fie de 5-7 luni.
Înmulţirea
La Poinsetia se face prin butăşire, din aprilie până în august. Butaşii se vor înrădăcina în substrat de perlit sau nisip, la o adâncime de 3 cm. Durata înrădăcinării este de circa 4 săptămâni.

Pentru a induce ramificarea, vom ciupi vîrful de creştere de două ori deasupra a 3-4 frunze.

Delia CIOHODARU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 24, 16-31 DECEMBRIE 2007

Vizualizari: 2875



֩ Comentarii

 
֠ 1.     Brigita -- (24-March-2010 )
Am primit in sept.anul trecut un lastaras de cca.15cm,care , a crescut incet,incet pana acum ajungand la 25cm si cu doi lastari;.azi am observat ca are in varf doua frunzulite rosii.Cum trebuie sa procedez cu ea de acum incolo? cod 2bffe

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI