Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Bărăganul, ca un cazan în plină fierbere

Interlocutorul nostru, inginerul Vasile Berbecel, directorul general al Societăţii Agricole Ceres Smirna, judeţul Ialomiţa, este unul dintre oamenii care, de-a lungul anilor, au dat un nou sens agriculturii din Bărăgan. De numele său se leagă întreaga metamorfoză a zonei agricole cu care se învecinează localitatea Smirna, distinsă de nenumărate ori cu ordine şi medalii pentru performanţele sale agricole.

Tentaţiile de a-l smulge pe ing. Vasile Berbecel din vatra sa agricolă au fost numeroase. De fiecare dată el a revenit la ai săi, unde ţine să desăvârşească una dintre cele mai performante şi cinstite opere agricole din Bărăgan.

G.V.: Cum e vara în Bărăgan, domnule Berbecel? Cum se arată recolta de vară, mai cu seamă?

V.B.: E o vară foarte fierbinte. Bărăganul arată în aceste zile ca un cazan în care se fierb zilnic miliarde de plante. Noi sperăm să nu se pârjolească totul. Pentru asta cheltuim enorm de mult.

G.V.: Cum v-aţi ales agricultura? Cu ce se ocupau părinţii dumneavoastră?

V. B.: Părinţii mei au fost ţărani în satul Smirna, o zonă secetoasă în mijlocul Bărăganului. Eram copil şi munceam la câmp cu fraţii, cu ceilalţi săteni şi, de multe ori, îi vedeam cum implorau cerul, ridicau mâinile şi se rugau la Dumnezeu să vină o ploaie, că altfel nu vor obţine nimic. Atunci, în mintea mea de copil a încolţit ideea de a face ceva pentru ei. Eu, acel copil din Bărăgan, voiam să mă pregătesc şi să mă întorc pentru ca ei să nu mai sufere.

G.V.: Dacă ar fi să o luaţi de la început, aţi face tot Agronomia?

V.B.: Desigur.

G.V.: Înseamnă că v-a dat satisfacţii.

V.B.: Da. Au fost ani plini de performanţe. În primul an, când am lucrat ca preşedinte al fostei Cooperative Smirna, în cadrul comunei erau trei cooperative, iar Smirna era pe ultimul loc. După un an, am reuşit să ajungem pe primul loc, în următorii doi ani locul 1 pe judeţ şi, după patru ani, primii pe ţară. Am început să ne uităm în jurul nostru şi ne luase ameţeala.

G.V.: Care este situaţia astăzi la Societatea Agricolă Ceres din Smirna, al cărei director general sunteţi?

V.B.: Smirna a avut înţelepciunea de a nu strica ce munciseră şi ce agonisiseră 30 de ani. Astfel, fosta cooperativă a rămas întreagă cu toată baza ei de producţie, cu spaţii de depozitare. În 1991 am format Societatea Agricolă Ceres Smirna, cu o suprafaţă de 3.000 ha, în întregime amenajate la irigat. Am completat averea cooperativei, baza tehnică şi în 3-4 ani am reuşit să avem tot ceea ce ne trebuia.

G.V.: Foştii cooperatori, oamenii de dinainte de Revoluţie de la Smirna au rămas şi lucrează şi acum în cadrul societăţii dvs.?

V.B.: Aproximativ 90% din membrii societăţii sunt foştii cooperatori; e important că ei au avut încredere pentru că şi înainte Cooperativa a mers bine şi erau bine plătiţi. Aş vrea să spun că un element care ne mai trage înapoi este sistemul de impozitare.

Societăţile Agricole de tipul Smirna şi altele din ţara asta înfiinţate după Legea nr. 36 sunt supuse unui regim drastic de impozitare. Aproape mai mult de jumătate din valoarea unui produs se duce la impozitare.

Noi plătim TVA 19%, impozit pe profit de 25%, 7% pentru Casa de Pensii, impozite pentru sănătate, pentru ţărănime, impozite pe clădiri, pentru mijloacele de circulaţie şi alte impozite. Adunate, fac mai mult de 50%.

G.V.: Aveţi experienţă mare în domeniul agriculturii şi în momentul de faţă mergeţi pe un drum bun. De ce credeţi că nu se întâmplă peste tot aşa?

V.B.: Ar putea fi mai multe răspunsuri. Eu cred că, după Revoluţie, au fost şi legi greşite, aşa cum a fost şi Legea nr. 18, prin care s-a fărâmiţat pământul în peste 40 milioane de parceluţe. Deci fărâmiţarea pământului a fost una dintre probleme. Apoi, formarea echipei de conducere din fiecare unitate trebuie făcută cu multă grijă, de aceea vă spuneam că mulţi conducători de asociaţii nu au pregătirea necesară şi în alte ţări nu primeşti credit dacă n-ai măcar o pregătire medie tehnică pentru aşa ceva.

G.V.: Puteţi compara satul copilăriei dvs. cu cel de astăzi sau, cu alte cuvinte, îi merge bine satului?

V.B.: Dacă oamenii primesc bani, în general se schimbă şi faţa satului, deşi aici mai intervine şi politica care se face la nivelul ţării de sprijinire a locuitorilor satelor.

G.V.: Tinerii mai rămân la ţară?

V.B.: Tinerii rămân la ţară, dar nu lucrează în agricultură.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2007

Vizualizari: 672



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI