Imprimati articolul

Aromoterapia

În urmă cu 3000 de ani înainte de Hristos, egiptenii foloseau deja bazele aromoterapiei în viaţa de zi cu zi, în practicile de vindecare, dar şi pentru a slăvi zeii în cinstea cărora ardeau ierburi şi lemn aromat. Uleiurile aromate mai erau folosite în haremurile regale pentru a-i satisface pe oaspeţii importanţi. Egiptenii mai credeau că aceste uleiuri au proprietăţi de conservare dacă sunt amestecate şi cu alte plante.

Aromoterapia este arta şi ştiinţa care utilizează uleiurile esenţiale pentru menţinerea sau ameliorarea sănătăţii şi frumuseţii, având ca scop echilibrarea celor trei corpuri: fizic, mental şi spiritual.

Etimologic vorbind, aromoterapia înseamnă „tratamentul bolilor (terapie) cu ajutorul aromelor (esenţe sau uleiuri esenţiale provenite de la plante aromatice). Toate vechile civilizaţii – chineză, indiană, egipteană, greacă, romană şi arabă – au folosit aromoterapia pentru confortul fizic şi psihologic, iar tradiţia datează de mai bine de 5.000 de ani.

Esenţe diferite pentru corp

Diferitele părţi ale corpului îşi însuşesc esenţe diverse: violetele corespund rinichilor, rozmarinul intestinelor şi lemnul de santal vezicii, florile de portocal şi ylang-ylang sunt atrase de sistemul nervos.

Modurile în care putem folosi uleiurile esenţiale sunt diferite, dar patru dintre ele sunt mai importante:

1. Adăugate în cremele neutre, în uleiurile de masaj, în loţiuni, în ape minerale, în nămol şi în gelurile neutre.

2. Aplicate direct pe piele, cu un suport de ulei vegetal.

3. Turnate direct în baia obişnuită, cu un suport de alge, de ulei sau de sare marină, în jacuzzi.

4. Vaporizate în casă, în saloanele de frumuseţe sau chiar la birou, cu ajutorul unui vaporizator special, prin arzătoare speciale sau arderea lumânărilor parfumate.

Modul de aplicare a uleiurilor esenţiale

Pentru ochi: numai hidrosoli (ape florale) sub formă de comprese.
Pentru sinusuri, bronhii şi plămâni: sub formă de aerosoli.
Pentru afecţiunile dinţilor, gâtului, stomacului sau intestinelor: pe cale orală.
Pentru păr: prin aplicări locale pentru stimularea microcirculaţiei şi regenerare.
Pentru urechi: doar levănţica este adecvată acestei utilizări.

Alegerea uleiului pentru aromoterapie

• Dacă uleiul este ambalat într-o sticlă de plastic sau una transparentă, nu cumpăraţi produsul: lumina are un efect negativ şi uleiul se poate deteriora.

• Uleiul trebuie să fie pur, din extracte de plante, nu ulei parfumat. Dacă vedeţi scris „identic naturale“ sau ulei parfumat, acel ulei este mai mult ca sigur un amestec de chimicale de parfumerie.

• Nu căutaţi să cheltuiţi bani puţini: preţul este direct proporţional cu calitatea produsului – dacă e ieftin e posibil ca şi calitatea să fie slabă. Dacă toate preţurile sunt la fel înseamnă că ceva nu este în regulă şi mai bine evitaţi cumpărarea produsului.

• Studiaţi uleiurile şi vedeţi ce vi se potriveşte. Fiecare ulei are anumite proprietăţi terapeutice:
- uleiul din chiparos este foarte bun pentru tratarea tusei şi a astmului;
- patchouli este folosit pentru tratarea anxietăţii, depresiei şi pentru o piele frumoasă;
- uleiul de lavandă, rozmarin, chiparos sau anason sunt folosite în masajele anticelulitice.

Delia CIOHODARU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2007

֩ Comentarii