Infrastructura tehnico-edilitară azi, la sate (V)

În privinţa acestor mijloace, în ultimele decenii, mai ales în ultimii ani, s-au făcut progrese însemnate şi în ţara noastră, dar încă mai sunt necesare eforturi atât pentru răspândirea acestora (în special în mediul rural), cât şi pentru modernizarea lor, întrucât se perfecţionează uimitor de rapid. De pildă, nici nu s-a instalat peste tot telefonia automată cu fir, că deja se dezvoltă vertiginos telefonia fără fir pentru care sunt necesare noi echipamente. Sau, pe lângă forma mai veche de comunicare prin poştă, a apărut poşta electronică ce poate fi folosită de cei care au calculatoare electronice sau aparate telefon/fax.

Toate aceste mijloace, inclusiv radioul şi televiziunea, au pătruns şi în mediul rural, dar într-o proporţie mai redusă decât în oraşe. Mijloacele electronice de comunicare – Internet, telefon, fax – au pătruns în sate la primării, la şcoli, la unele firme de comerţ sau de producţie, inclusiv la societăţi sau asociaţii agricole şi chiar la unii locuitori ai satelor, îndeosebi tineri iubitori de informatică, care au calculatoare conectate la Internet. Dar este dificil deocamdată să se facă o inventariere statistică a lor.

În ceea ce priveşte numărul de unităţi de poştă şi telefonie-telegrafie începând cu unităţile mari de deservire a populaţiei, din datele statistice rezultă că numărul acestora a atins 9.806 în 1998 pe total ţară, din care în localităţile rurale sunt 8.410, ceea ce înseamnă că pentru fiecare comună reveneau în medie 3 unităţi (3,1). Deci acestea erau sau sunt amplasate şi în sate şi nu numai la nivel de comună. Până în 2003 numărul acestora a fost redus cu 1.429 unităţi pe total, din care în localităţile rurale au fost reduse în cea mai mare parte, iar în oraşe doar 12 unităţi.

S-a procedat la aceste reduceri tocmai unde este poate nevoia mai mare de legături între oameni, dar motivul principal rezidă în slaba activitate economică a acestora. În anul 2005, numărul lor pe total s-a redus cu 2.728 de unităţi, ajungând la 7.078, din care la sate s-a redus cu 2.281 de unităţi, iar la oraşe cu 447. În ultimii doi ani s-a procedat la o scădere mai mare a lor sau la o reaşezare mai economică.

S-au redus îndeosebi unităţile de telefonie ca urmare a instalării şi extinderii unor centrale automate (telefonie digitală) cu posturi telefonice pe cartelă, de unde se poate vorbi oriunde fără să mai fie nevoie de centrale cu comandă şi cabine telefonice.

Chiar în comuna mea, Cosmeşti, din judeţul Galaţi, Romtelecom a construit în 1999 o clădire pentru telefoane, de unde se vorbea cu comandă, dar peste un an a închis-o.
Plus că s-a dezvoltat foarte mult telefonia fără fir şi oamenii nu mai sunt nevoiţi să se deplaseze pentru a comunica cu alte localităţi.

Un alt mijloc modern de comunicaţii este asigurat prin reţeaua de radio şi televiziune care încă nu este accesibilă pe scară largă populaţiei rurale, deşi marea majoritate a localităţilor rurale, sau aproape toate, dispun de reţea de energie electrică. Astfel, numărul abonamentelor radio din mediul rural reprezintă 36,7% din totalul abonamentelor şi 30,5% din totalul abonamentelor TV pe ţară.

Cu siguranţă însă că numărul posesorilor de aparate de radio şi televizoare este mai mare întrucât vânzarea acestora este liberă, iar oamenii amână plata abonamentelor sau nu le mai fac deloc şi nu mai pot fi prinşi în datele statistice. Cu ani în urmă nu se vindea în magazine niciun aparat de radio sau televizor până nu prezentai chitanţa de la poştă pentru înscrierea şi plata abonamentului.

Comparativ cu ţările Uniunii Europene, diferenţa este încă foarte mare. De pildă, în Franţa peste 95% din gospodăriile rurale au aparate de radio şi televizoare (GRAPH AGRIS, 2002, France).

Faptul că populaţia rurală dispune de mai puţine mijloace de acest fel limitează accesul acestor locuitori la informaţiile necesare directe, dar şi la unele emisiuni educative.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu