Imprimati articolul

Baza genetică pomicolă, în pericol!

Dacă ostilităţile în aşa-zisa restructurare a sectorului de cercetare din agricultură vor continua cu agresivitatea neprofesională din ultimii ani, atunci există pericolul real ca România să piardă tot ce a acumulat până acum ştiinţa genetică. Şi, spre cinstea cercetătorilor din agricultură, ei au reuşit de-a lungul timpului să pună la punct un sistem de conservare a resurselor genetice, cum puţine ţări au reuşit în materie de germoplasmă.

• Din cele 2.750.000 specii de plante descrise şi clasificate în Plant Kingdom, 80.000 sunt considerate comestibile. De-a lungul istoriei, cca 7.000 au fost utilizate ca alimente. În prezent, 150 sunt cultivate comercial, din care numai 30 sunt socotite culturi agricole majore, ele asigurând 95% din consumul mondial de calorii şi proteine vegetale.

• Datele arată că hrana umană este asigurată în proporţie de 75% numai de 12 specii vegetale şi 5 animale, iar jumătate provine de la 4 specii de plante (orez, porumb, grâu, cartof) şi 3 specii de animale majore (vite, porci şi păsări).

• Pe măsura evoluţiei ştiinţei şi practicii agricole, multe din aceste soiuri au dispărut. Dintre culturile horticole, mărul este specia care a cunoscut cea mai puternică eroziune genetică. Specialiştii apreciază că 85% din cele 7.000 de soiuri cunoscute şi descrise, în prima jumătate a secolului trecut, au fost pierdute.

• Sesizând pericolul, cele peste 200 de ţări membre FAO au căzut de acord asupra necesităţii organizării unui sistem global de conservare;

• Folosirea durabilă a resurselor genetice, precum şi distribuirea justă şi echitabilă a beneficiilor şi responsabilităţilor derivate din acestea au fost şi ele puse în evidenţă.

În pomicultura românească cele mai spectaculoase realizări au fost înregistrate în producerea unui material biologic de valoare mondială pentru măr, prun, cais, piersic, cireş, vişin, nuc, precum şi speciile de arbuşti fructiferi.

Aceste realizări se datorează, în special, capacităţii profesionale ale cercetătorilor noştri, care într-o anumită perioadă au beneficiat de o susţinere financiară corespunzătoare.
În ultimii ani, acest sprijin a dispărut aproape în totalitate, cercetarea intrând într-o dizgraţie nefirească pentru o ţară care se află într-o competiţie europeană cu instituţii care operează cu metode genetice pe care noi nu avem puterea să le asimilăm.

Dispunem încă de o colecţie impresionantă

România deţine unul dintre cele mai bogate fonduri europene de germoplasmă pomicolă, care cuprinde material biologic din 11 genuri şi specii de pomi, 11 de arbuşti fructiferi şi căpşun, totalizând 5.724 accesii de măr, păr, gutui, prun, cais, piersic, migdal, cireş, vişin, nuc, alun, castan comestibil, corn, cătină, coacăz, măceş, agriş, zmeur, mur, soc, lonicera, afin, căpşun, fragi, din care 42,5%, respectiv 2.900 sunt autohtone (soiuri locale, biotipuri, soiuri ameliorate).

Reorganizarea prin lichidare

În ultimii ani, ca urmare a prelungitei perioade de reorganizare a sectorului de cercetare şi a dispariţiei prin transformare a unor unităţi în societăţi comerciale sau prin retrocedări de teren, multe dintre genotipurile colectate, cu trudă, în anii anteriori s-au pierdut. Mai mult decât atât, după anul 2002 nu s-au mai alocat niciun fel de fonduri pentru menţinerea plantaţiilor existente.

Continuarea activităţii de evaluare şi completare a fost, de asemenea, mult redusă şi uneori întreruptă, limitându-se ca volum la fondurile relativ modeste, care nu permit derularea unor proiecte de cercetare fundamentală.

Consider că este absolut necesar să se precizeze statutul colecţiilor de genotipuri pomicole din România, să se demareze rapid un program coerent la nivel naţional cu susţinere guvernamentală prin MADR. În discuţie se află elaborarea unui program pe termen lung, prin care să se realizeze identificarea, colectarea, îmbogăţirea, reorganizarea în colecţii ample şi unitare, menţinerea şi evaluarea genofondului existent, să se găsească soluţii de finanţare continuă din fonduri guvernamentale sectoriale a tuturor activităţilor ce ţin de cercetarea pomicolă.

Dr. ing. Sergiu BUDAN, Mărăcineni
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2007

֩ Comentarii