Imprimati articolul

Obârşia unor cuvinte

BOSCHET - sinonim cu tufiş, cu pluralul boschete, este neologism din franceză - bosquet, dar a migrat din italiană, limbă în care are forma „bosquetto“. Cuvânt folosit de trei ori în creaţia lui Eminescu: „Veneai în umbra tăinuitului boschet“ în poezie şi de două ori în proza literară. În ultimii ani a deviat în substantiv cu nuanţă peiorativă, denumindu-i pe năpăstuiţii sorţii, fără locuinţă, dormind sub cerul liber ori prin canale - boschetari, termen sugerând un flagel social.

TUFĂ - provine de la latinescul tufă. De altfel, şi în franceză este touffe, iar în italiană ciuffo. În rusă e kust, iar în bulgară bokor. Dicţionarul Larousse indică a fi un împrumut din limba francică. În familia de cuvinte intră tufan (stejar tânăr), tufar, tufănică (derivat din tufan), tufărie, tufăriş, tufiş. (În poezia lui Coşbuc, „zboară mierlele-n tufiş“...) La titlul tufă, lingvistul Săineanu indică alun şi tufan. Expresia „tufă de Veneţia“ arată ceva derizoriu, dar şi un ins fără cunoştinţe într-un domeniu.

IEDERĂ - arbust agăţător, plantă decorativă cu obârşia în latinescul hedera (h iniţial pierdut şi în italiană, unde un serial s-a numit Edera, ca nume propriu). Face parte din familia Arealiacee, cu varietăţi incluse în patrimoniul etnobotanic autohton: iedera celor frumoase; iedera zânelor, albă, cu cinci foi; iedera de munte, de pădure, spinoasă; iederică, iederuţă şi iegeră.

Alte numiri în diferite zone geografice: boroştean, buruiana zburătorului, ederă, fanchiu, hederă, hârleţ, iadără, sarcie, sârdan.

Are utilizări în medicina populară la năduşeală, dureri de picioare, isterie, halucinaţii, fracturi. Fetele se spală cu iederă spre a le creşte părul. Lăstarii conţin o substanţă colorantă, galbenă sau cafenie.

(A.H.)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2007

֩ Comentarii