Imprimati articolul

Oameni de nota... 10
Fagul şi gorunul se înalţă semeţ în „Ţara Silvaniei“

Omul rău şi securea nu au apucat să reteze pădurile falnice din această parte a ţării. Domnul Nicolae Dorel Oros, directorul general al Direcţiei Silvice Sălaj - omul pe care ne propunem să-l prezentăm în rubrica de faţă - este mai mult decât încrezător în a susţine că această stare de normalitate va dura mulţi ani de acum încolo în codrii şi pădurile Sălajului. În acest judeţ patrimoniul silvic nu a fost expus devastărilor semnalate în alte zone, iar cei 24.000 de proprietari particulari, ce deţin peste 25.000 ha din cele 66.000, cât reprezintă fondul forestier al judeţului, sunt conştienţi că pădurile lor tinere vor supravieţui în timp.

Starea de normalitate în pădurile din fosta „Ţară a Silvaniei“ poate fi explicată doar prin trimiterea directă la oamenii care au reuşit să imprime aici respectul pentru Pădure, începând cu paznicii şi pădurarii de rând, continuând cu şefii celor 9 ocoale silvice şi sfârşind cu oamenii care poartă răspunderea gestionării acestui patrimoniu la nivelul judeţului.

Exponentul acestui act managerial de excepţie este directorul general Nicolae Dorel Oros, un om aflat la vârsta capacităţii maxime de exprimare profesională. Capacitate clădită treaptă cu treaptă în exerciţiul activităţii sale practice, dar şi printr-o pregătire ştiinţifică de excepţie.

Date de referinţă

• S-a născut în anul 1964, în comna Măierişte, localitate silvică cum s-ar spune, unde a învăţat de mic regulile stricte ale conduitei silvice.

• Pregătirea sa profesională pune în valoare un profil uman deosebit: în 1989 termină Facultatea de Silvicultură din Braşov, pentru ca în anul 2001 să se înscrie la Facultatea de Informatică din Cluj-Napoca, pe care o termină în anul 2004. Conştient de şansa omului cu o pregătire profesională complexă, în septembrie 1999 se înscrie la cursul postuniversitar al Institutului Român de Management.

• După absolvirea facultăţii se întoarce pe meleagurile natale, unde parcurge toate treptele structurii ierarhice din silvicultură.

• În septembrie 1998 câştigă, prin concurs, funcţia de director general al Direcţiei Silvice Sălaj, post în care rezistă de-a lungul a trei guvernări: CDR-iste, PSD-iste şi actualei alianţe. Este un semn că, totuşi, în silvicultură selecţia cadrelor se face în funcţie de valoarea profesională.

Mirajul silvic al Sălajului

Deşi nu este ceea ce se numeşte un judeţ cu pronunţat specific silvic, pădurile şi codrii Sălajului prezintă unele particularităţi.

Prima şi cea mai importantă ţine de vigoarea fondului silvic. Pădurile din Sălaj par a avea vârsta cu cel mai mare potenţial economic din România, în jur de 60 ani, ele urmând a intra în exploatare maximă abia peste 20 de ani.

A doua ţine de unicitatea unor specii de arboret. Pădurile de castani de la Ileanda, înfiinţate încă de pe vremea împărătesei Maria Thereza, reprezintă o raritate în întreaga Europă. Un alt unicat îl constituie stejarul de baltă din apropierea Zalăului. Plantaţiile de arboreţi Duglas reprezintă o realizare a generaţiei '70, perioadă în care silvicultorii au aclimatizat aici o specie din Ecuador, arbori care, prin exemplarele colosale, par a depăşi falnicele păduri din patria de origine.

În aşteptarea Codului Silvic

În Sălaj noua lege este necesară nu atât pentru a face ordine în apărarea integrităţii fondului silvic, ci pentru a clarifica unele probleme legate de gestionarea acestuia. Aici problema retrocedărilor este rezolvată, cu excepţia unor cazuri mai dificile Noul Cod Silvic va trebui să stabilească exact şi contribuţia financiară a proprietarilor în refacerea actualului fond silvic. Nu peste mulţi ani, în Sălaj îşi vor face apariţia companiile de exploatare a lemnului. Noul Cod Silvic trebuie să stipuleze nu numai sancţiunile împotriva unor abuzuri, ci şi taxarea fiscală a acestora, pentru a putea reface rapid noile plantaţii.

(I.B., I.P.)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2007

֩ Comentarii