Ce ne apropie, ce ne desparte de Europa (III)

Dacă ar fi să judecăm după faptul că suntem ţara europeană cu cea mai deficitară structură agrară şi cu cele mai fărâmiţate terenuri, atunci avem în faţă primul mare handicap faţă de confraţii noştri europeni.

În condiţiile în care cifrele oficiale, care arată nivelul de fărâmiţare a terenurilor, se schimbă de la o guvernare la alta, ne vedem obligaţi să luăm în considerare statistica unor organizaţii de sorginte rurală care indică că actuala suprafaţă agricolă a României este fărâmiţată în aproximativ 40 milioane de parceluţe, revenind în medie 9 postaţe pe o gospodărie. Este vorba de o parcelare a terenurilor necunoscută nu numai în cele 26 de state ale Uniunii Europene, dar nici măcar în istoria agriculturii româneşti. În timp ce în UE-15 au dispărut, în ultimele decenii, milioane de gospodării ţărăneşti neviabile, reforma funciară postdecembristă din România a avut ca rezultat o înjumătăţire a proprietăţii funciare. Dacă în 1948 numărul gospodăriilor ţărăneşti care deţineau sub un hectar de teren reprezenta 17,5% din totalul proprietarilor de pământ, în urma reformelor funciare s-a ajuns ca, la finele anului 2000, procentul acestora să crească aproximativ la 40%.

În România, suprafaţa medie pe o gospodărie este de cca 1,9 ha. La noi, predominante sunt gospodăriile ce deţin între 1 şi 5 hectare. Există însă un număr de aproximativ un milion de ţărani a căror suprafaţe vor putea beneficia de sprijin financiar comunitar, doar dacă se vor constitui în asociaţii de tip familial.

Decizia în acest sens a fost luată, dar abia la finele anului vom şti câţi ţărani vor obţine efectiv acest sprijin, având în vedere că mulţi dintre cei care deţin suprafeţe de peste 1 ha nu vor întruni şi condiţia ca suprafeţele să fie comasate în parcele de minimum 0,30 ha.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu