Imprimati articolul

Plantări de toamnă

În această perioadă, plantele care ne-au bucurat cu flori începând din primăvară intră în repaus vegetativ. De această etapă depinde succesul dezvoltării plantelor din anul următor. Acum se tund garofiţele de grădină, de la bază, iar la primăvară vor fi tufe bogate şi pline de flori. Magnoliile pot fi înmulţite prin marcotaj şi vor suporta bine tăieri pentru formarea coroanei a câte 7-10 cm din fiecare vârf, după 26 septembrie. Bujorilor li se veştejesc frunzele, moment ideal pentru înmulţire prin divizarea tufei.

Plantarea lăstarilor divizaţi se face aproape de tufa-mamă, la distanţă şi adâncime de 60 cm, într-un sol bogat în humus, la care se adaugă ca îngrăşământ gunoi putrezit ori îngrăşământ lichid din o parte balegă şi zece părţi apă. E bine de reţinut că vara, după ofilirea florilor, se formează bobocii floriferi pentru anul următor. De aceea, toamna planta se muşuroieşte pentru a fi protejată de îngheţ. După ce dă gerul se aplică ultima îngrăşare a terenului cu gunoi descompus.

Dacă nu aveţi frezii în grădină e timpul să vă bucuraţi de aceste minunăţii diafane ce vă vor parfuma casele şi sufletul la primăvară. Se plantează bulbii la sfârşitul lui septembrie, în loc luminos, într-un sol foarte hrănitor, afânat, îmbogăţit cu turbă şi pământ de frunze. Şi nu uitaţi ca anul următor, după înflorire şi maturizare, să scoateţi bulbii pentru un repaus de 3 luni.
În septembrie se înmulţesc irişii, lăcrămioarele şi crinul alb de grădină.

Tufele de iris se îndesesc an de an şi plantele îmbătrânesc. Este necesară despărţirea rizomilor. Fiecare rizom trebuie să aibă 2-3 muguri sau 10 cm. Se trece prin pulbere fungicidă şi se plantează la adâncimea de 15 cm, în amestec de pământ, turbă şi nisip. Între plante trebuie să fie 30 cm distanţă. Se udă până la înfrunzire. Rizomii de lăcrămioare se plantează la 10 cm, în şănţuleţe de 5 cm adâncime, în loc semiumbrit şi umed.

Crinul alb se plantează în loc însorit, la 30 cm distanţă şi 10 cm adâncime. Se poate înmulţi şi prin solzii componenţi ai bulbilor ce se desfac în septembrie. Fiecare solz trebuie să aibă şi o porţiune de la baza bulbului.

Se plantează pentru înrădăcinare în nisip umed înconjurat de un toc de lemn. Se îngroapă 2/3 din lungime, iar deasupra se pun 2 cm de pământ. Pentru a-i proteja de ger se acoperă cu geam şi rogojină. Primăvară, la baza solzilor se vor forma bulbi mici ce se plantează în mai, pe teren însorit. Vor înflori după 2-3 ani.

Combaterea coropişniţelor

Cum cel mai la îndemână îngrăşământ este gunoiul de grajd, acesta este şi cel mai folosit. Impedimentul este că atrage coropişniţe, dăunători foarte păgubitori, care retează plantele.

Pentru combatere se folosesc mai multe metode:

• toamna se sapă adânc pentru distrugerea unui număr mare de larve şi adulţi;

• se îngroapă la 2-4 cm momeli toxice, preparate din: 1 kg boabe de grâu fiert 15 minute, răcit, amestecat cu 50 g insecticid (Lindatox) şi o linguriţă ulei;

• în septembrie, se face un şanţ, adânc de 30 cm şi lung de 2-3 m, în care se pune gunoi proaspăt de cal şi se acoperă cu pământ. Coropişniţele sunt atrase şi se adună aici. În zilele geroase de iarnă, se scoate gunoiul din şanţ şi se distrug insectele;

• în galeriile verticale se toarnă apă cu petrol pentru distrugerea ouălor.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor la pomi

Toamna se taie ramurile atacate de făinare şi se ard. De asemenea, acelaşi tratament se aplică fructelor stricate şi frunzelor pomilor bolnavi.

Începând din septembrie până în noiembrie, şi primăvara, martie-mai, omizile viermelui fructelor trebuie atrase în brâie-capcană. Se confecţionează din rogojini rupte sau funii de paie, late de 15-20 cm. Cu acestea se încinge trunchiul pomului, la 1 m deasupra solului. Aici se cuibăresc dăunători care trebuie distruşi săptămânal, prin controlarea brâielor.

Contra insectelor ce nu pot zbura, omizi şi cotari (larvele unor fluturi), se folosesc inele cleioase care opresc urcarea acestor insecte în coroana pomilor. Se aplică toamna începând din septembrie, şi primăvara devreme. Se confecţionează din hârtie impermeabilă, lată de 15 cm, care se lipeşte bine pe trunchi, fără a lăsa loc de trecere pe sub ele. Se ung cu un clei de care trebuie să se lipească insectele. Se prepară din: 1 litru de ulei încălzit bine, în care se fierbe 25 de minute 1 kg de sacâz şi se amestecă bine.

Narcisa DOHANOV
REVISTA LUMEA SATULUI, NR18, 16-30 SEPTEMBRIE 2007

֩ Comentarii