Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

La mintea cocoşului

Sunt unii, şi nu puţini – vă asigur că nu mă număr printre aceştia ori, cine ştie, poate că da – care vorbesc vrute şi nevrute pe seama poliţiştilor. E răi au fost, e răi sunt încă, dar, ce să-i faci, gura lumii slobodă, e democraţie – sau, mă rog ceva pe-aproape – nu pot să pui pumnu-n dinţi nimănui. Nici măcar pe stadioane, deşi se mai întâmplă.

Când însă oameni cu o calificare în a depista răufăcătorii confundă făina de grâu cu – atenţie! – cocaina şi pe o biată gospodină cu o traficantă de droguri, asta chiar că-i prea de tot! Din fericire, mă simt obligat să precizez că o astfel de gafă de proporţii monumentale, cam cât vârful Kilimanjaro, nu s-a petrecut pe acilea, pe la noi – uite că şi alţii o mai dau în bară – ci pe undeva prin ţara cafelei.

Samba Si, Travaho No, adică în Cuba, pardon, Brazilia. Pe aceste meleaguri o femeie a fost arestată în plină stradă pe motiv că sacoşele pe care le căra de la piaţă n-ar avea materia primă pentru a face turte, tortilia în spaniolă, ci – fereşte-ne, Doamne, de ispită – pudra albă care-ţi ia, pe bani grei, dreapta judecată şi, în cele din urmă, la mintea cocoşului, te trimite, mult mai devreme decât ar trebui, în loc de pace şi verdeaţă.

După ce a petrecut două zile de calvar într-o închisoare, şi ăia au astfel de aşezăminte chiar şi mai nenorocite decât ale noastre, într-un final fericit, periculoasa infractoare – ha, ha – deţinătoare de stupefiante – hu, hu – bune pentru făcut diverse aluaturi, a fost eliberată. Cu scuzele de rigoare, desigur.

Norocul ei –  mai ţine Ăl de sus şi cu ăi sărmani – că în sacoşă avea făină albă, de grâu, aşadar. Dacă ar fi fost mălai, adică făină de porumb, s-ar fi schimbat treaba. Nu de alta, dar se ştie, e chiar la mintea cocoşului, că mămăliga mai şi explodează uneori, arareori. Bum! Bum, bum, bum! Oricum, suspectă tărăşenia cu cei trei iezi cucuieţi, a se citi boxeori români, pe care a vrut să-i mănânce lupul la Chicago…

Vorba lui Prisanda: Famelie mare, remuneraţie după buget, mică, ce contează pe cine salţi şi-i pui brăţări de oţel. Iar cine munceşte, fie dincolo de Atlantic, fie pe malul Dâmboviţei, mai şi greşeşte…

Gogu Pintenogu’
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2007

Vizualizari: 541



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI