Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Luaţi aminte, pedagogi!
Şi copiii-problemă pot ajunge genii

Inteligenţa unui om este catalogată adesea diferit de către cei care o apreciază, uneori fiind confundată cu priceperea, iscusinţa, îndemânarea, abilitatea ori dibăcia.

Pentru a se putea realiza o apreciere a „gradului de deşteptăciune a indivizilor“ a fost elaborat „coeficientul de inteligenţă (C.I.)“, cu iniţialele acceptate pe plan internaţional, I.Q., fiind definit ca: „un număr general care arată capacitatea de gândire a omului în soluţionarea diferitelor probleme“.

I.Q. este considerat a fi „un important instrument pentru determinarea posibilităţilor de gândire a diferiţilor indivizi, care poate creşte în cazul unor talente în diferite domenii sau poate scădea în stări precare de sănătate: boală, oboseală, lipsă de concentrare. O inteligenţă medie a oamenilor este considerată la valoarea de 100 (95-105) a acestui coeficient. (I.Q.).

În mod normal, oamenii geniali emană încă din fragedă tinereţe sclipiri de inteligenţă. Istoria biografiilor marilor personalităţi cunoaşte însă cazuri de excepţie care contrazic proverbul „ziua bună se cunoaşte de dimineaţă“. Din acest ultim grup vom prezenta câteva cazuri.

• Jean de la Fontaine (1621-1695), scriitor francez, unul dintre cei mai mari fabulişti ai literaturii universale. Opera sa capitală a fost intitulată „Fabule“. A mai scris: elegii, poeme, povestiri şi evocări antice (Esop, Fedru, Babrios). I.Q.-ul său, apreciat ulterior, a avut o valoare de 157. În copilărie însă învăţătorul său l-a caracterizat a fi „muncitor, dar groaznic de prost“.

• Ludwig van Beethoven (1770-1827), compozitor german, considerat a fi „cel mai mare maestru al simfoniei, concertului şi sonatei“. Opera sa cuprinde: 9 simfonii, 5 concerte pentru pian, 1 concert pentru vioară, 47 de sonate, 12 menuete, 12 dansuri germane, 17 cvartete, 12 cadriluri, opera „Fidelio“ etc. I.Q. = 165.

În copilărie institutorul său l-a caracterizat a fi „un caz disperat, deoarece nu a învăţat niciodată nimic şi nici nu va învăţa vreodată“. Însuşi profesorul său pe linie muzicală, Joseph H. Haydn, îl considera a fi: „lipsit de talent“. De la vârsta de 10 ani nu a mai urmat vreo şcoală. Întreaga sa viaţă a fost obsedat de insuficienţa educaţiei sale. Nu se descurca cu tabla înmulţirii şi nu s-a împăcat nici cu semnele de punctuaţie.

• Honoré de Balzac (1799-1850), romancier francez foarte fecund, care, sub titlul generic de „Comedia umană“, a reunit circa 100 de romane şi nuvele. A scris romanele „Eugénie Grandet“, „Moş Goriot“, „Ţăranii“, „Iluzii pierdute“, „Verişoara Bette“ etc. I.Q. = 155.
De copil a fost caracterizat de un institutor a fi „un mic bonom, gras şi într-o comă intelectuală permanentă“.

Dr. Virgil GRECU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2007

Vizualizari: 666



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI