Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Iarba verde de acasă
Instituţia familiei este foarte importantă

Rubrica „Iarba verde de acasă“ găzduieşte în acest număr un oaspete cu totul special: doctor în medicină, domnul Eliot Sorel este în acelaşi timp un lider recunoscut în domeniul psihiatriei şi al medicinii generale, profesor doctor şi consilier.

Oaspetele nostru are o experienţă considerabilă în sistemul medical de îngrijire din peste 20 de ţări, atât în sectorul public cât şi în cel privat. A studiat la Londra, Paris şi New York, are cursuri de specializare în psihiatrie şi este membru al Colegiului American de Psihiatrie, membru de onoare al Asociaţiei Americane de Psihiatrie. În acelaşi timp, este un mare iubitor al ţării noastre, unde, de altminteri, îşi are originile.

Rep.: De unde sunteţi?

E.S.: M-am născut în cele mai spirituale contexte ale României, în nordul Moldovei şi sudul Bucovinei, mai precis în Fălticeni, un oraş care are un „ce“ aparte, fiindcă am fost binecuvântaţi cu oameni de mare creativitate.

Rep.: Aţi bătut lumea de-a lungul şi de-a latul. Recunoaşteţi în felul de a fi că o părticică din dumneavoastră aparţine de Moldova, de România?

E.S.: Absolut, absolut. Este acest aspect al prieteniei, al legării de pământ, de sat, de natură, de cultură.

Una dintre precondiţiile agentului care ne-a ajutat să găsim o casă în Washington era că trebuia să aibă şi o grădină. În această grădină am plantat doi meri Ionatan şi un nuc, care îmi aminteau de copilăria mea din Fălticeni. Aşa am adus în America amintiri ale naturii fermecătoare din orăşelul meu natal şi din nordul Moldovei.

Rep.: V-aş ruga, domnule profesor, să revenim acum la profesia dumneavoastră de bază, aceea de medic. Se spune, deseori, că am fi mai bolnavi decât altădată. E adevărat?

E.S.: E adevărat, dar în acelaşi timp avem şi mai multe leacuri decât am avut în urmă cu 10, 20 sau 100 de ani.

Rep.: Ştiu că dumneavoastră sunteţi un mare susţinător al medicinei naturiste.

E.S.: Sunt un susţinător al medicinei integraţioniste. Adică, trebuie să ne gândim şi să observăm cu bună ştiinţă care sunt contribuţiile care pot fi făcute pentru însănătoşirea cetăţenilor în domeniul prevenţiei şi al tratamentelor. Bineînţeles, aspectele preventive sunt foarte bine legate de ceea ce oamenii beau, mănâncă şi dacă nu sunt activi din punct de vedere fizic.

Semnalez apariţia recentă a celui de-al doilea volum al Atlasului etnografic al României, scris de către profesorul Ion Ghinoiu cu o echipă de 12 sau 18 colegi, al doilea volum al unei ediţii de cinci volume, unde se inserează plantele medicinale din România. Este un început foarte bun, chiar dacă nu se specifică efectele terapeutice ale plantelor. Când am aflat că a apărut această lucrare de talie mondială, m-am bucurat. Este încă o confirmare a tezaurului intelectual şi cultural al ţării natale.

Ideea pe care o am este de a dezvolta un parteneriat româno-americano-britanic, poate şi alţii, pentru a amplifica acest prim pas, al domeniului plantelor medicinale din România. De asemenea, poate constitui şi un debut al colaborării între medicină, psihiatrie, antropologie şi poate chiar biserică, pentru că în tradiţia mănăstirilor noastre utilizarea plantelor medicinale este o îndeletnicire milenară.

Rep.: Mă bucur că spuneţi asta. V-aş întreba însă, domnule profesor Sorel, după experienţa dumneavoastră, care sunt cei mai mari duşmani acum, în contemporaneitate, ai sănătăţii umane?

E.S.: Nutriţia sau ceea ce lipseşte din nutriţie – alcoolul, fumatul, angajarea unui comportament sexual riscant şi violenţa. Aceasta din urmă este o provocare a sănătăţii publice în toate ţările, deci şi în România, şi e foarte bine ca oamenii să se gândească împreună cu medicii de sănătate publică pentru a stabili programe de prevenire, deoarece violenţa începe în familie, din păcate, şi îi afectează nu numai pe cei care suferă – mai ales femei –, dar şi pe cei care o observă, majoritatea fiind copiii. Deci, această violenţă „se învaţă“, să spunem aşa, în familie şi continuă la nivelul comunitar, naţional şi chiar internaţional.

Rep.: Nu e o ruptură aici, între generaţii, în epoca contemporană, din cauza vieţii pe care o ducem? Instituţia familiei, instituţia bunicilor mai funcţionează?

E.S.: Instituţia familiei este asaltată de către multe forţe ale societăţii moderne contemporane şi trebuie să ştim că această instituţie, fiind asaltată, diminuează eficacitatea societăţii. În familie se cresc copiii, viitorii membri ai societăţii, deci punctul de vedere pe care îl enunţaţi, importanţa multiplelor generaţii pentru funcţionarea utilă şi sănătoasă a familiei este foarte importantă. De fapt, în comunităţile mai bine legate ale satului aceste unităţi sociale de bază, familiile, continuă să existe şi să funcţioneze, chiar şi în oraşe, însă într-un mod diminuat.

 Deci, trebuie să ne gândim care sunt aspectele politice şi ale credinţei, care ar putea reînnoi şi suporta o continuă dezvoltare şi reînnoire a familiei, cu prevenirea violenţei şi cu dezvoltarea aspectelor de care vorbeam: nutritive, a activităţilor fizice. Indirect, ele au consecinţe pentru educaţie şi învăţătură.

Dacă trăieşti într-un context în care este abuz de alcool, în care există violenţă împotriva mamei, educarea copilului va fi afectată, ca şi educarea învăţământului şi a comportamentului.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2007

Vizualizari: 579



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI