Imprimati articolul

Avem o lege a vânatului

Probabil mulţi oameni nici nu ştiu că activitatea legată de ocrotirea faunei este una reglementată foarte riguros de legile statului.

Ultima lege în domeniu a apărut în toamna anului 2006 şi este numită Legea vânătorii şi a protecţiei vânatului. Ea a fost deja modificată şi completată în vara acestui an.

Fondul cinegetic, mai mare decât cel agricol

În ultimii doi ani, am remarcat o amplă şi meritorie activitate de culegere a datelor şi informaţiilor statistice despre vânat şi vânătoare. Această muncă o face Institutul Naţional de Statistică (INS), care merită toate aplauzele pentru această iniţiativă.

Astfel, după datele oficiale publicate de INS în anul 2006, suprafaţa fondului cinegetic actual al României a fost de 21,6 milioane ha, gestionată în felul următor:

- 15,2 milioane ha gestionate de către asociaţii de vânătoare afiliate la AGVPS;
- 6,0 milioane ha gestionate de către RNP Romsilva;
- 0,11 milioane ha gestionate de către unităţi de învăţământ şi cercetare;

Fondul cinegetic actual al României reprezintă fauna sălbatică de interes cinegetic împreună cu fondurile de vânătoare.

Fondurile de vânătoare sunt unităţile de gospodărire cinegetică (sau de management cinegetic), constituite atât pe teren cât şi în documente (adică pe hârtie), indiferent de proprietar. Ele sunt delimitate încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei sălbatice în interiorul său.

Nu se includ în fondurile de vânătoare suprafeţele de teren intravilan, suprafeţele rezervaţiilor ştiinţifice, suprafeţele parcurilor naţionale, suprafeţele siturilor patrimoniului natural universal şi zonele strict protejate din cadrul zonelor umede.

Fauna de interes cinegetic este gospodărită (manageriată) de către „gestionari“. Gestionarul este persoana juridică română care a fost licenţiată în condiţiile legii şi căreia i se atribuie în gestiune.

- 0, 29 milioane ha gestionate de către alte unităţi cu activitate în domeniul cinegetic, respectiv asociaţii vânătoreşti sau societăţi cinegetice independente.

Ocrotirea, înainte de toate

Activitatea de vânătoare presupune 99% muncă de gospodărirea vânatului şi numai 1% recoltarea vânatului.

Gospodărirea vânatului înseamnă o mulţime de activităţi menite să asigure condiţii de viaţă, adăpost, linişte şi de hrană vânatului, atât vara cât şi iarna.
Anual, pe fiecare fond de vânătoare se face evaluarea vânatului, ocazie cu care se stabileşte şi cota de recoltă, adică numărul de exemplare care se pot vâna.
Recoltarea vânatului se poate face cu personalul propriu sau cu vânători români şi străini.

Favorizarea uneia sau alteia dintre aceste categorii nu trebuie să constituie o preocupare majoră a gestionarilor, deoarece vânătoarea este o activitate scumpă, care presupune mobilizarea unor importante mijloace materiale şi financiare atât din partea gestionarului, cât şi a vânătorului pentru a o practica.

Ing. Petre Gargarea
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2007

֩ Comentarii