Imprimati articolul

Oameni care au făcut istorie

În acest număr, Victor GHIMPU

Caryolog şi fitopatolog, s-a născut la 5 aprilie 1896 în satul Tabani, judeţul Hotin, iar după absolvirea şcolii primare în satul natal a urmat liceul la Cernăuţi. În anul 1917 se înscrie la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi. După absolvirea acestei facultăţi, în 1920, lucrează un timp la „Regia tutunului“ din Basarabia, la Soroca.

În anul 1942 primeşte o bursă de stat şi pleacă să studieze agronomia la Nancy, absolvind cursurile în anul 1927. Începe în anul 1928 cercetările şi perfecţionarea într-o ştiinţă în plin avânt, lucrând în laboratorul celebrului citolog A. Guillermont de la Universitatea Sorbona, unde va obţine şi titlul de doctor în ştiinţe în anul 1930.

În afara lucrărilor originale de caryologie şi genetică, V. Ghimpu a publicat una dintre primele lucrări importante de sinteză în genetică pentru ţara noastră sub titlul „Ereditatea, evoluţia şi viaţa“.

Pe lângă specializarea sa profundă în cultura şi protecţia tutunului, V. Ghimpu a fost în general un recunoscut reprezentant al grupului de cercetători şi publicişti în domeniul protecţiei plantelor. Astfel că, în anul 1946, a ocupat Catedra de protecţia plantelor la Facultatea de Agronomie din Timişoara. Aici a publicat Cursul de protecţia plantelor, care cuprinde trei volume pe 872 pagini.

Între alte lucrări amintim: Bacteriozele plantelor cultivate şi bacteriile fitopatogene (1936), Bolile soiei (1935), Duşmanii noştri dintotdeauna, insectele (1941), Despre insecta Trips Tabaci (1939), Încercări pentru prepararea, conservarea şi întrebuinţarea zemei bordeleze (1938), Infinitul mic din patologia vegetală (despre virusurile patogene) (1935), Bolile molipsitoare ale plantelor (1949), Bolile bacteriene ale plantelor (1939) etc.

În urma participării la expoziţia economică a Angliei şi coloniilor sale şi a vizitei în Franţa, Belgia, Norvegia, Elveţia, a publicat broşura Progresul agriculturii în ţările civilizate.
Victor Ghimpu a fost apreciat şi respectat ca învăţat agronom al timpului său, fiind ales membru al Societăţii Române de Ştiinţe, membru al Societăţii de Ştiinţe Naturale din Odessa, membru al Societăţii de Patologie vegetală din Paris.

Ca profesor şi-a început activitatea târziu, în 1941, la Universitatea din Odessa, iar din 1946 la Facultatea de Agronomie din Timişoara, unde se stinge din viaţă în anul 1952, în plină activitate.

Dr. ing. Teodor Marian
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2007

֩ Comentarii