Torgny, un sat cu o altfel de modernitate

Valonia este o regiune autonomă a Regatului Federal al Belgiei, situată în sud-vestul ţării. Acest ţinut reprezintă mai mult de jumătate din teritoriul Belgiei şi include 5 provincii: Brabantul valon, Hainaut, Liège, Luxemburg şi Namur.

Torgny este un sat mic, cu 220 de locuitori, aşezat pe versantul văii săpate de râul Chiers. Solul calcaros şi aşezarea geografică, la o altitudine nu mai mare de 275 m, îi asigură un microclimat uscat şi călduros: anotimpul rece se sfârşeşte repede şi primăvara se instalează imediat, iar toamna e lungă şi călduroasă. Torgny are o arhitectură specifică, dar şi o faună şi o floră cu totul aparte. Ca o caracteristică aparte faţă de aşezările tradiţionale de tip linear din această zonă, Torgny este un sat cu clădiri foarte înghesuite, adunate în jurul bisericii.

În 1636, în urma unei epidemii catastrofale de ciumă, sătenii au ridicat o capelă în numele Sfintei Maria din Luxembourg, ce trebuia să-i protejeze pe suferinzi, cu promisiunea de a veni anual aici în pelerinaj. În 1729, o biserică a fost anexată capelei, iar în secolul al XIX-lea tinerele care nu se căsătoreau sau nevestele care nu aveau copii veneau aici să caute ajutor. În 1977, călugăriţa dominicană Marie Bernard a venit la Torgny şi a dus o viaţă în rugăciuni, chiar dacă biserica nu era mănăstire. Astfel, locaşul şi-a regăsit vocaţia spirituală. În fiecare an, în a cincea duminică de la Paşte, are loc la Torgny o procesiune pentru Fecioara Maria.

Locuitorii s-au ocupat din cele mai vechi timpuri cu agricultura şi creşterea animalelor, iar aceasta se reflectă în modul în care oamenii şi-au gândit gospodăriile. Între casă şi stradă există două zone specifice: o porţiune de pământ unde se depozitau bălegarul, uneltele agricole sau lemnele de foc, şi o alta, pietruită, loc de adunare pentru săteni în zilele de sărbătoare, unde aflau ultimele veşti. Localnicii au păstrat şi în zilele noastre această zonă pietruită (simbol al comunicării), evitând plantarea de garduri vii ce delimitează în general proprietăţile belgienilor, iar spaţiul acela de depozitare s-a transformat cel mai adesea în grădină de flori.

În arhitectura satului Torgny există două elemente caracteristice, deosebite: piatra calcaroasă de culoare galben deschis, care se poate vedea la faţade, şi acoperişurile din ţiglă semicirculară, de tip „canal“, cum spun localnicii.

Terenul denivelat a impus folosirea pe scară largă a pietrei pentru consolidarea teraselor, dar şi pentru delimitarea grădinilor, a livezilor sau a cimitirului. Astfel, s-au ridicat ziduri de piatră solide, care străjuiesc şi străduţele satului, creând un peisaj aparte.

Ţigla semicirculară, cel de-al doilea element de unicitate, este o rămăşiţă a culturii romane. Specifică în prezent doar satului Torgny, pe vremuri era foarte răspândită în toată zona. Folosirea acesteia impune o înclinaţie a acoperişului nu mai mare de 35°, iar pe margini trebuie să fie susţinută de piatră.

Peisajul satului Torgny l-a inspirat pe localnicul François Cipriano, cofetar, să creeze un biscuit care are exact forma de ţiglă „canal“. Această mică delicatesă este parfumată, colorată cu extracte de fructe roşii pentru a-i asigura aceeaşi nuanţă ca ţigla, iar textura este fărâmicioasă, pentru a aminti de piatra calcaroasă de aici.

Dacă odinioară cultivarea viţei-de-vie era extrem de răspândită în aceste regiuni ale Belgiei, după un apogeu pe care l-a cunoscut în secolul al XV-lea, a dispărut cu totul în anul 1945.
Poziţia geografică şi microclimatul cald şi uscat au determinat locuitorii să planteze în 1955 pe o arie extinsă soiul Riesling Sylvaner.

Printre soiurile cultivate aici se mai numără Chardonnay, Pinot Noir, Pinot Blanc, Auxerrois ş.a. Producţia actuală provine din podgoria Poirier du Loup şi numără în jur de 4.000 de sticle, în funcţie de an. Pivniţa se găseşte pe Strada Bisericii şi poate fi vizitată mai ales de iubitorii de vin ce pot degusta diversele licori ale lui Bachus.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu