Imprimati articolul

An apicol dificil

Este cunoscut faptul că rezultatele în apicultură sunt strâns legate de Mama Natură. Succesiv, ploile şi căldura moderată reprezintă condiţiile optime şi necesare ca plantele să se dezvolte, să înflorească, iar cele melifere să secrete nectar. Numai astfel albinele culeg nectarul şi polenul din flori, asigurând în acelaşi timp polenizarea atât de necesară pentru sporirea producţiei agricole.

Din păcate, anul apicol 2007 a fost foarte dificil. Lipsa precipitaţiilor încă din toamna 2006, prelungită în iarnă şi în primăvara 2007, au făcut ca apicultorii să pună sub semnul întrebării producţia de miere de salcâm şi să anticipeze că teiul nu va da nectar în zonele de secetă.
Totodată, seceta şi căldurile excesive au compromis în majoritatea zonelor ţării culesul de floarea-soarelui. Multe lanuri s-au uscat înainte de a înflori. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns această pacoste, căldurile succesive şi excesive au făcut adevărate ravagii în foarte multe stupine.

Lipsa prelungită a culesului a făcut ca mătcile să reducă drastic ouatul. Căldura excesivă şi lipsa de cules au dus la scurtarea vieţii albinelor, astfel că apicultorii s-au trezit în plin sezon cu populaţia de albine înjumătăţită. Tot căldura excesivă, coroborat cu lipsa puietului de trântori şi cu dispariţia prematură a cel puţin jumătate din albine au provocat explozia infestării cu parazitul Varroa destructor. Peste acestea s-a suprapus apariţia bolilor bacteriene. S-au înmulţit îngrijorător cazurile de îmbolnăvire a familiilor de albine de locă americană.

Loca americană – un dezastru

În ceea ce priveşte infestarea cu loca americană, după unele investigaţii există indicii că boala a apărut într-un număr destul de mare din stupine (mai mici sau mai mari) cu o frecvenţă de cazuri de la 2-5% până la 40-50%. Consecinţele apariţiei cazurilor de locă americană nu are rost să le analizăm. Ele sunt dezastruoase.

Cauzele apariţiei bolii şi măsurile de prevenţie şi tratament este musai să încercăm să le desluşim.

Una dintre cauze o reprezintă căldurile şi lipsa prelungită de nectar şi polen. Din păcate, bolile bacteriene, odată apărute, în afară de omorârea şi arderea albinelor din familiile bolnave cu tot inventarul aferent, au ca singură rezolvare tratamentul cu antibiotice (de preferinţă oxitetraciclina). Dar, această operaţiune atrage după sine interdicţia de a comercializa mierea provenită de la familiile tratate cu antibiotice. Aici apicultorul este pus într-o mare dilemă. Ori tratează numai familiile bolnave de la care nu extrage anul viitor miere pentru comercializare dar riscă răspândirea bolii într-un număr mare de familii din stupină, ori tratează toată stupina, aşa cum recomandă medicul veterinar şi nu mai poate comercializa nici măcar anul următor celui în care a făcut tratamentul.

Coincidenţe periculoase

Dacă în cazul nosemozei, Fumidiul B (care e tot un antibiotic) a fost înlocuit cu succes cu PROTOFIL (care este un extract hidroalcoolic din mai multe plante şi e liber de orice antibiotic sau alte substanţe interzise), în cazul bolilor bacteriene nu s-au descoperit înlocuitori ecologici pentru antibiotice.

Apicultorii au credinţa că frecvenţa bolilor bacteriene din anul 2007 reprezintă ceva similar cu unele boli la alte specii de animale. În primăvara 2006, organele abilitate afirmau că, pentru unele specii de animale, vaccinul este interzis şi că, în cazul apariţiei unor focare, animalele se eutanasiază şi se ard. Dar, din păcate, atunci când boala a devenit un posibil fenomen de masă, s-a revenit asupra deciziei şi s-a hotărât totuşi vaccinarea.

În această situaţie mă întreb şi întreb: nu cumva înmulţirea îngrijorătoare a cazurilor de locă americană este un fenomen similar? Dacă da, atunci este obligaţia medicilor veterinari – apicultori să colaboreze, să găsească o formă asociativă şi să dea o soluţie salvatoare.
Având în vedere gravitatea fenomenului, personal pledez pentru o acţiune urgentă a specialiştilor (medici veterinari  - apicultori şi nu numai), acţiune menită să ofere soluţia salvatoare înainte de a fi prea târziu.

Ec. Ştefan MANEA, director producţie-comercial IC-DA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2007

֩ Comentarii