Imprimati articolul

Seminţele – cea mai profitabilă afacere

Progresele mari realizate de ştiinţa agricolă în crearea şi ameliorarea soiurilor, cu deosebire a hibrizilor, au ca principali beneficiari producătorii de seminţe. Analiştii plasează această ocupaţie printre cele mai profitabile afaceri ale momentului. Nu întâmplător, mari companii agricole şi-au dezvoltat o bază de cercetare fantastică, spre a controla întreg procesul, de la crearea soiurilor până la valorificarea seminţelor.

Conjunctura este favorabilă

În contextul actual, preţurile sunt ridicate şi se pare că tind să rămână aşa, după părerea experţilor internaţionali. Cultura de porumb continuă să se extindă în toată lumea, cu toate că această creştere nu a fost încă sesizată în Europa. În SUA, explozia cererii de porumb pentru producerea bioetanolului a determinat ca suprafaţa să crească de la 31 la 36 milioane ha, creşterea având loc într-un singur an!

Pe piaţa seminţelor de porumb cererea puternică din partea SUA a determinat ca marile companii internaţionale de seminţe să încerce să găsească suprafeţe suplimentare pentru cultivare. Franţa s-a reîntors la nivelul atins în 2005 de 47.000 loturi semincere, iar Ungaria ar trebui să aibă 24.000 ha cultivate pentru producţia de seminţe.

Să însemne aceasta că există un deficit în cazul seminţelor de porumb? Este totuşi prea devreme să răspundem acestei întrebări, dar anumite lucruri ne pot ajuta să explicăm contextul tehnic şi economic, care a determinat această dezvoltare.

Pe glob, sămânţa de porumb e cultivată pe o suprafaţă de peste 800.000 hectare şi este produsă în mare măsură de cei mai buni producători. Acest lucru se întâmplă în SUA, China, Argentina, Brazilia, Ucraina, India, Mexic, Africa de Sud şi în Uniunea Europeană, unde producătorii cei mai importanţi sunt Franţa şi Ungaria.

Comercianţii cei mai importanţi nu sunt neapărat ţările care produc porumb de sămânţă. De exemplu, Franţa este cel mai important exportator cu 78.000 de tone, urmată de SUA cu 70.000 de tone, Chile cu 57.000 de tone şi Ungaria cu 34.000 de tone.

Cele patru mari axe

Balanţa mondială pentru producţia şi comerţul cu porumb pentru sămânţă este dominată de 4 mari axe: două în America (cu SUA şi Chile/Argentina) şi două în Europa cu Franţa şi Ungaria/România.

Obiective diferite

Fiecare axă are caracteristicile sale pentru producere de sămânţă şi pentru export, deopotrivă.

SUA produce în mare parte pentru satisfacerea pieţei interne, care ar trebui să ajungă la 36 milioane ha de porumb pentru consum şi siloz. Exporturile sunt de numai 10% din producţia totală a SUA, iar principala destinaţie a acestora o reprezintă ţările din nordul şi sudul Americii ori statele membre ale Uniunii Europene, Rusia şi Ucraina.

Chile şi Argentina produc pentru piaţa internă, dar în afara sezonului produc şi pentru ţările din emisfera nordică, răspunzând la nevoile de echilibrare a pieţei din America de Nord şi din Uniunea Europeană.

În Europa de Vest, Franţa cultivă 50% din producţia totală de seminţe de porumb pentru uz intern şi 50% pentru export, aceasta fiind în mare parte exportată către statele membre ale UE. Franţa importă totuşi aproape 40.000 tone de seminţe de porumb împachetate în pungi mari, dar a investit în logistică pentru a fi capabilă să reexporte sămânţa de porumb în pungi mici, de numai 50.000 seminţe de porumb/sac.
 
Mai departe spre Est, axa România/ Ungaria este condusă ca o singură entitate din pricina asemănărilor climatice şi a tehnologiilor aplicate. Ungaria exportă peste 50% din producţia naţională de porumb, vânzând-o în Europa de Vest şi în ţările Commonwealth. România nu reprezintă încă o putere semnificativă în exporturi, dar are două mari unităţi de procesat sămânţă destinată semănatului, operaţionale pentru recolta anului 2007.

Previziuni pe termen mediu

Creşterea semnificativă la nivel internaţional a suprafeţelor de porumb pentru consum a produs tensiuni pe piaţa seminţelor. Aceste tensiuni au făcut ca exporturile să scadă în SUA şi au declanşat creşterea importurilor din UE, mai precis din Franţa.

În ţări ca Rusia şi Ucraina, care obişnuiau să importe din SUA, Franţa şi Ungaria, companiile internaţionale de seminţe vor construi afaceri noi,  importând din Ungaria/România. Acest lucru va conduce la scăderea exporturilor Ungariei/României către Europa de Vest, iar Franţa va câştiga din această schimbare, deoarece aria de cultivare nu se poate extinde la infinit în aceste ţări.

Creşterea curentă a preţurilor în transportul maritim sau terestru va declanşa schimbări în strategia companiilor internaţionale, care sunt continuu preocupate de îmbunătăţirea competitivităţii. Astfel, producătorii din apropierea pieţelor de desfacere, luând în calcul dorinţa de reducere a costurilor, vor reprezenta o posibilă ţintă pentru aceste companii de seminţe, având în vedere faptul că producerea seminţei de porumb este o activitate dificilă.
Mai apoi, planurile trebuie readaptate, aşa cum s-a întâmplat în Rusia sau Ucraina, care sunt acum importatori de seminţe.

Acestea sunt motivele pentru care companiile internaţionale de seminţe care, ca jucători mari pe piaţa mondială, se reprofilează către o schimbare a programelor, pentru a produce cât mai aproape de pieţele de desfacere, sacrificând în acest context comerţul internaţional. Excepţie de la această tendinţă fac programele de multiplicare a seminţelor din afara sezonului.

Dr. Iuliana IONEL, Institutul de Economie Agrară, Academia Română
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2007

֩ Comentarii