Imprimati articolul

Bogată ţară, vai de rânduială!

În amurg, nu departe de Periam, judeţul Timiş, poţi întâlni un om cărunt îngenuncheat în faţa unei troiţe. În fiecare zi îi mulţumeşte bunului Dumnezeu pentru ce i-a dat în 40 de ani pe aceste pământuri timişene.

Pentru ceea ce a făcut şi continuă să facă pentru prosperitatea Societăţii Agricole „3 Decembrie 1990“ şi a localităţii unde-şi desfăşoară activitatea, ing. Petrică Marin a primit, de curând, titlul de Cetăţean de onoare al comunei Periam. A plecat în tinereţe din Frecăţeii Dobrogei să facă agricultură în Banat. Aici s-a însurat şi a întemeiat o gospodărie şi tot aici a rămas.

Când, pe vremuri, a primit ca sarcină de partid să plece director la un IAS, nu l-a tentat nici salariul de 4 ori mai mare, nu i-a păsat de sancţiune şi a rămas mai departe pe pământul şi cu oamenii pe care-i iubeşte.

Pentru că Dumnezeu i-a dat întotdeauna roadele aşteptate, a ţinut să-i mulţumească construind o troiţă la capătul lanului, iar mai târziu a ctitorit o bisericuţă în cimitirul satului, pe care el însuşi o pictează în timpul liber.

L-am găsit într-o zi la sfârşit de august, apreciind producţia de floarea-soarelui. Seceta a muşcat din ea, dar tot se mai pot recolta în medie 2 t/ha de pe cele 170 de hectare.
„Până şi grâul, atât de afectat în Bărăgan şi nu numai, a dat aici o medie de 4.685 kg/ha, chiar dacă a fost lovit în două valuri de grindină. Şi am avut anul ăsta nu mai puţin de 457 ha cu grâu. Aşa am reuşit să dau la fiecare asociat câte 1.600 kg/ha, iar preţul de vânzare e foarte bun, ajungând la 0,70 lei/kg.“

Societatea Agricolă „3 Decembrie“ Periam dispune la această oră de 500 t sămânţă de grâu din soiurile Alex şi Apache, din care 300 au fost deja procesate. Îi pare rău inginerului Petrică Marin că n-a putut să cultive anul acesta soiurile Dropia şi Dor, cărora le prieşte zona, dar n-a avut de unde să-şi procure sămânţa.

De grija pământului şi a recoltei nu doarme nopţile, se simte din ianuarie şi până în decembrie conectat la pământ: „Abia aştept să se facă ziuă, să ştiu ce-mi mai fac culturile.“ I-ar fi plăcut, desigur, să aibă floarea-soarelui de manual agrotehnic, şi a fost aşa până la un moment dat, până când s-au format capitulele. A fost nevoit să dea numai 100 kg de îngrăşăminte complexe la hectar, iar grindina şi-a spus şi ea cuvântul.
Nici soia nu a dat producţia aşteptată, dar oricum a fost cu mult mai mare decât în restul ţării. Porumbul e foarte frumos, iar după opinia domnului Marin se poate ajunge, în acest an, la 6 tone boabe la hectar.

***
Dacă toţi agricultorii din România ar dobândi în acest an recolte ca la „3 Decembrie“ Periam, n-ar avea de să mai fie nemulţumiţi. Grâul e mai rentabil decât anul trecut, chiar dacă la Periam s-au strâns peste 5 t/ha. În 2006 preţul a fost mai mic şi cultura mai puţin rentabilă. Numai în condiţii vitrege pentru agricultură poţi să dai lovitura.

Ing. Petrică Marin rămâne totuşi cu o durere în suflet: îl înţeapă inima când se gândeşte că în fiecare an trebuie să cheltuiască până la 400.000 de lei pe motorină, la cele 1.096 ha ale societăţii. Cei care trebuie să ia măsuri în acest sens nu mişcă decât din gură.

„Pâinea lor de toate zilele este politica, glumeşte interlocutorul meu, în loc să facă politica pâinii, aşa cum ar fi trebuit, având în vedere asigurarea hranei populaţiei, care este îndatorirea de bază a fiecărui guvern din lume. Bună ţară, rea tocmeală, halal de rânduială.“

Miron ŞTEFĂNESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR18, 16-30 SEPTEMBRIE 2007

֩ Comentarii