EDITORIAL - Investiţi în ţărani…

Mă întreba nu demult un redactor al unei emisiuni radio cum văd satul românesc azi şi în perspectiva următorilor zece ani comparativ cu cel al perioadei copilăriei mele. Răspunsul s-a lăsat un pic aşteptat. Amintirea celor mai frumoşi ani petrecuţi în acel spaţiu mirific de ţară, cu obiceiurile şi activităţile specifice satului şi, până la urmă, fiecărei gospodării în parte a trezit în mine o nostalgie pe care greu o depăşeşti în anumite momente.

Trecând peste aceasta, am găsit de cuviinţă să spun atunci că… modernismul vremurilor pe care le trăim a transformat până şi ţăranul, făcându-l, cum era firesc, mai dornic de o viaţă mai comodă – de, ca la oraş! – îndepărtându-l în multe cazuri de rădăcinile sale, de tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti. Şi de ce n-ar gândi astfel, de vreme ce satul nu mai oferă ce-şi doresc sătenii? În căutarea prosperităţii, mulţi fii ai satului au ajuns să îngroaşe rândurile „căpşunarilor“ din Spania, de pildă, transformându-se din ţărani români în ţărani ai altor lumi. Să nu spunem sclavi… Iar în vreme ce noi îi pierdem, alţii îi câştigă prea ieftin.

Ce-i de făcut? Se discută la toate nivelurile de Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, de bani daţi de Europa pentru salvarea satului românesc. Dar nu ştiu de se întreabă cineva unde vor ajunge aceşti bani şi cine îi va accesa mai întâi? Vorba Bibliei: „Celui ce are i se va da şi celui sărac şi ce are i se va lua...“ Din păcate, aşa vor sta lucrurile în multe cazuri.

„Albăstrimea“ din „Moromeţii“ lui Marin Preda îşi va lua mai repede credite din bănci, la care să adauge şi banii Europei. În acest timp, cei mulţi care robotesc de dimineaţa până seara vor dispărea dacă nu vor emigra în cine ştie ce colţ al lumii.

Cine le va lua locul? Poate chinezi, pakistanezi şi alte naţii în căutarea unui loc de muncă pe moşiile celor bogaţi. Români, de bună seamă.

Să nu uităm că existenţa celor care au menirea socială de a exploata ce avem mai de preţ – pământul cu toate ale lui – e mai valoroasă decât orice altă mare investiţie. Investiţi aşadar în ţărani şi pământ, astfel statul se va degreva de multe obligaţii sociale. Acum şi în vremurile ce vor veni.

Cam cum s-ar traduce asta? Logica lucrurilor spune că dacă unui ţăran i se oferă posibilitatea de a-şi lucra eficient pământul şi de a creşte animale nu mai îngroaşă rândurile celor care vor mereu ceva de la stat. Ba, mai mult, oferă locuri de muncă şi toate cele necesare traiului şi pentru alţi semeni ai lui.

Un sat modern şi o agricultură prosperă „pun în mişcare“ întreaga economie – pe verticală şi orizontală, în amonte şi aval de ea: industria producătoare de materii şi materiale necesare procesului de producţie în agricultură în amonte, industria procesatoare în aval, apoi comerţul, băncile, finanţele ş.a.

Cu siguranţă nu spun o noutate. Mă întreb însă, de tot merge aşa, cine are interes ca aceste lucruri să nu se înfăptuiască? Socotesc că a venit vremea – dacă n-o fi trecut deja –, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi, cu siguranţă, viaţa, satul, lumea vor fi altfel.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu