Imprimati articolul

Casa mea, grădina mea

Aloe – plantă de apartament

Aloe este o plantă din familia Liliaceae, cu înălţimi variind de la 10 la 100 cm, şi are numeroase varietăţi (sunt cunoscute nu mai puţin de 200 de specii de aloe). Originară din Africa, Madagascar şi Arabia, zone călduroase şi secetoase, are frunze groase protejate de un strat ceros care le împiedică să piardă apă prin transpiraţie.

În prezent, s-a răspândit în regiunile tropicale, dar nu supravieţuieşte la temperaturi sub 0°C. Plantele cresc încet şi încep să înflorească după 2-4 ani de la plantare. Florile cresc anual, primăvara, pe tulpini drepte, şi variază în culori de roşu, galben şi purpuriu. Se cultivă şi se înmulţesc uşor. Această familie de plante este rezistentă la boli şi dăunători.

Mari iubitoare de lumină, plantele trebuie aşezate la fereastră (de preferat la cele spre sud). Pe timpul verii, este indicat să scoatem planta afară (în balcon sau grădină), sub lumina soarelui şi la căldură. În anotimpul rece, camera în care le păstrăm poate să fie mai răcoroasă, dar în niciun caz nu trebuie să lipsească lumina – acum vor trece printr-o perioadă de repaus, pe timpul căreia vom reduce udarea. Fără acest repaus, plantele vor fi lipsite de flori.

Îngrijire

Udarea plantelor se va face doar atunci când, verificând pământul de la rădăcină, vom constata că este uscat. Excesul de apă, mai ales pe timp de iarnă, poate duce la distrugerea plantei. Un alt aspect important este aerisirea spaţiului în care sunt ţinute plantele. Iarna trebuie să avem grijă să nu se producă curenţi de aer.

Pământul în care o plantăm trebuie să fie suficient de poros şi cu reacţie neutră (pământ de frunze, turbă fibroasă şi nisip). Se recomandă ca ghiveciul în care se află planta să aibă găuri de scurgere pentru apa suplimentară.

Înmulţirea

Înmulţirea se face în special prin butaşi, în perioada mai-iunie. Ei se plantează la 2 cm adâncime în pământ nisipos şi sunt ţinuţi la căldură şi umbră câteva zile. Mutarea în ghivece se face după apariţia rădăcinilor.

Fertilizarea se face şi cu cantităţi mici de îngrăşământ.

Portulaca, o paletă de culori

Portulaca, sau floarea de piatră, cum i se mai spune popular, este o plantă care înfloreşte anual, pe toată perioada verii, până în octombrie. Ea poate creşte în ghiveci, cu condiţia să o amplasăm în balcoane luminoase, pe care le va umple de culoare şi veselie. Florile sunt multicolore, simple sau involte, şi ţin o singură zi, dar cu fiecare nouă zi însorită îşi vor face apariţia alte floricele mărunte şi colorate. În România, cea mai răspândită varietate e Portulaca grandiflora.

Îngrijire

Preferă soluri bogate în nisip şi soarele direct, o condiţie esenţială pentru a înflori. Dacă este plantată în ghivece sau jardiniere, orientarea sud-vest este ideală.

Udarea se face o dată la 2-3 zile, în funcţie de anotimp: vara, plantele din ghivece sau jardiniere se pot uda zilnic, seara sau dimineaţa. Iubitoare a soarelui, e obişnuită cu un aer mai uscat. Se poate fertiliza, dacă dorim, o dată pe lună cu îngrăşăminte lichide pentru plantele cu flori.

Înmulţire

Se înmulţeşte prin seminţe, care se culeg la sfârşitul perioadei de vegetaţie, toamna. Seminţele se aşază în jardiniere sau grădini doar primăvara, prin martie. De obicei, se presară la suprafaţa pământului, peste care se pune un strat subţire de pământ sau nisip.

Atenţie!
Planta îşi încheie ciclul de vegetaţie la sfârşitul toamnei. Portulaca poate fi atacată, pe vârfurile tinere, de purici mici şi negri care o „sufocă“ şi îi opreşte dezvoltarea. Se găsesc produse în comerţ pentru combaterea insectelor. Pune o singură condiţie importantă ca să înflorească: soarele direct. În zone umbroase, Portulaca nu va înflori.

Delia CIOHODARU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2007

֩ Comentarii