Imprimati articolul

O carte de învăţătură

Acum câteva zile mi-a căzut în mână o carte documentară, un ,,almanah al satelor“ tipărit exact în anul venirii mele pe lume, 1942.
Dintotdeauna, de când mă ştiu, paginile înnobilate de vreme, de trecerea anilor adică, mi-au dat o senzaţie aparte.

E ca şi cum ar fi cu adevărat posibilă o întoarcere în timp.

Aşa mi s-a întâmplat şi în ceea ce priveşte volumul cu pricina.
L-am răsfoit mai întâi cu timiditate, l-am pipăit cu grijă, ca şi cum aş fi măsurat însăşi curgerea vremii, pentru ca mai apoi să-l sorb, ca pe un pahar cu apă vie într-un moment de mistuitoare secetă.

,,Almanahul sătenilor“ în ediţia lui din 1942 are cel puţin două mari calităţi, merite pe care ar trebui, gândesc, să le preluăm şi noi în orice carte de acest fel adresată ţăranilor.
Mai întâi este, se constituie într-un abecedar de iubire de ţară.

Irumpe în el poezia şi proza română a vremii dătătoare de pilduitoare exemple de dragoste de neam şi glie.

Mai apoi, dar nu într-al doilea rând, filele acestei cărţi dezvăluie cititorului sătean un veritabil îndreptar pentru muncile de peste an.

Câmpul, grădina, via, livada, ograda, terenul de lângă casă, stupina, vânatul şi pescuitul, tot, dar absolut tot ceea ce ce-l înconjoară şi-i animă existenţa de ,,gospodar“ se găseşte povestit răspicat, limpede şi cu foarte convingătoare exemple în acest mai mult decât folositor manual al ţăranului, aş zice, ,,din toate timpurile“.

Chiar aşa şi scriu, desluşit, în prefaţa cărţii, autorii: ,,acest almanah este cartea anului, sfetnic a toate ştiutor, aducător de îndrumare şi de povaţă, atunci când omul sau nu poate sau nu vrea să se înlesnească cu sfatul celor ce ştiu mai multe şi au pricepere în toate câte are de ştiut omul în viaţă“.

Aşadar, spre exemplu, ,,ce face gospodarul în aprilie?“ ,,Plugarul nu trebuie să piardă nicio zi de lucru, scrie almanahul cu pricina. Se termină degrabă cu aratul pentru cerealele care nu au ogoare din toamnă. Porumbul se seamănă după ce seminţele au fost saramurate. În prima jumătate a lui aprilie se mai seamănă floarea-soarelui, cânepa, măturile şi iarba de Sudan care este un minunat nutreţ şi păşune pentru vite în părţile secetoase.

La munte, îi prieşte trifoiului şi lucernei. În grădina de zarzavat copiii trebuie puşi la plivit şi rărit, ca să nu prindă buruianul. Răsadul să fie mereu curat şi să nu rămână două fire alăturate. Pomii înfloriţi trebuie păziţi de brumă, care cade uneori până la Sf. Gheorghe. Să nu rămână niciun cuib de omizi. Şi băgaţi de seamă: nu săpaţi la rădăcina pomilor în floare.

Să se văruiască trunchiul şi crengile pomilor până unde se poate ajunge cu bidineaua. În vie, se împlinesc golurile. La stupi, deschideţi urdinişul de tot: nu umblaţi înăuntru decât pe vreme liniştită şi frumoasă: să fiţi totdeauna curaţi când intraţi la albine! Roiurile slabe trebuie împreunate!“

V-am citit doar câteva rânduri înscrise în dreptul lunii aprilie. Lectura rămâne însă captivantă pe mai departe, gospodarului gospodar nerămânându-i decât să-şi bifeze lucrurile ce-l interesează, treburile pe care i le impun propria moşie.

Mă veţi întreba, poate, de ce m-am oprit, la urma urmei, la un asemenea almanah pentru ţărani?
Întâi de toate fiindcă, sper că v-aţi convins, trecerea vremii, peste jumătate de secol, nu i-a alterat prospeţimea şi, prin urmare, utilitatea.

Mai apoi, se simte acut nevoia unor volume asemănătoare, la preţuri ,,bibliotecă pentru toţi“, în consonanţă, vezi bine, cu contemporaneitatea.

Şi, nu în ultimul rând, am evocat această lectură pentru exemplul ei pilduitor.
Mă întreb aşadar şi întreb, tocmai de aceea, ce-ar fi zis săteanul de acum 65 de ani aflând că azi, în condiţiile tehnicii şi tehnologiilor moderne, ogoarele de toamnă lipsesc aproape cu desăvârşire?

Sau, iarăşi şi iarăşi, agricultura s-a prefăcut încă odată în perimetrul lui ,,nu face azi ce poţi lăsa pe mâine. Poimâine s-ar putea chiar să nu mai fie nevoie!“

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2007

֩ Comentarii