Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Infozoovet
Echinococoza/hidatidoza

(Hidatidoza, Boala hidatică, Chistul hidatic, Apă în coş şi la ficat)
(Continuare din numărul trecut)

Aspecte epidemiologice

şi patologice la animale. Cele mai parazitate animale sunt oile (şi caprele). Faptul este explicabil deoarece aceste specii trăiesc într-o comuniune strânsă cu câinii de pază. Aproximativ 70% din oile şi caprele bătrâne sunt infestate cu chişti hidatici. Adesea, ficatul şi plămânii acestora sunt invadaţi masiv de astfel de chişti, de toate mărimile (4).

Din neştiinţă, organele parazitate de la oile tăiate în gospodărie sau la stână sunt „aruncate“ la câini. Din această cauză, câinii (mai ales cei ciobăneşti) sunt purtători de tenie în procente ridicate. Ei vor polua zona de păşunat şi de stabulaţie cu ouă de tenie, care vor fi ingerate odată cu furajele atât vara, cât şi iarna. Se creează astfel un lanţ biologic vicios neîntrerupt: câine – oaie – câine – oaie etc. Într-o proporţie mai mică, acelaşi lanţ biologic este realizat şi la câine, bovine şi porc.

Trebuie menţionat că la ovine, spre deosebire de alte erbivore, marea majoritate a chisturilor hidatice sunt fertile, deci cu mare risc de infestare a câinilor. În zona urbană, cu deosebire la periferie, cei mai infestaţi sunt câinii vagabonzi, care găsesc în gunoaiele menajere resturi de organe crude sau alterate, provenite de la animale cu hidatidoză. Chiar şi câinii de curte, liberi sau legaţi, din această zonă sunt infestaţi, în mare măsură, cu tenie.

Nu aceeaşi situaţie o găsim la animalele tăiate în abator unde sunt examinate de medicul veterinar, iar ţesuturile şi organele bolnave, inclusiv cele cu chisturi hidatice, sunt confiscate şi prelucrate tehnic.

În ciclul biologic al hidatidozei din mediul sălbatic, lanţul epidemiologic se realizează, în cea mai mare parte, între: lup – căprioară – lup – căprioară etc. În acest circuit pot interveni şi vulpea, cerbul şi porcul mistreţ. Deşi infestaţiile sunt mai reduse la aceste animale, în schimb sunt mai greu de controlat.

Hidatidoza la om. În privinţa studiului acestei boli la om, medicina umană recunoaşte următoarea sistematizare: Hidatidoza (H) hepatică localizată în ficat (5); H. pulmonară; H. cerebrală, cu localizare în creier; H. vertebro-medulară, la nivelul coloanei vertebrale; H. cardiacă, cu localizare în musculatura inimii; H. intra-orbitală, cu tulburări severe la ochi; H. splenică; H. renală, cu localizare la rinichi; H. pancreatică; H. peritoneală, cu localizare în cavitatea abdominală, H. pelvigenitală, cu localizare la organele genitale feminine şi la bazin; H. osoasă; H. musculară şi altele.

În boala hidatică pot apărea complicaţii severe, cu o mare varietate de aspecte clinice şi morfopatologice, cum ar fi ruptura chisturilor, infectarea acestora cu formare de abcese şi altele.
Trebuie menţionat că numărul de persoane cu hidatidoză este mult mai mare decât arată datele oficiale, deoarece o bună parte dintre persoanele infestate rămân neidentificate. Frecvenţa cea mai ridicată a bolii cuprinde vârsta între 20-50 de ani, la locuitorii din zonele rurale şi la ciobani. De asemenea, cazuri frecvente se înregistrează la tineret până la 18 ani, precum şi la copii de 1-3 ani.

Diagnosticul se stabileşte pe baza datelor epidemiologice şi manifestărilor clinice, completate cu examene de laborator, radiologice, scintigrafice, ecografice şi altele.

Tratamentul, de regulă, este chirurgical, combinat cel mai adesea cu cel medicamentos.
Prognosticul este, în general, rezervat mai ales la cazurile grave, cu chisturi vechi, chisturi rupte urmate de însămânţări ale cavităţilor toracice, peritoneală şi altele cu vezicule fertile sau chisturi infectate. Uneori apar recidive, fiind necesară reluarea tratamentelor.
Consecinţe. Hidatidoza provoacă:

• grele suferinţe bolnavilor şi familiilor acestora, constituind un larg capitol de patologie;
• complicaţii sociale şi economice prin spitalizări repetate, concedii medicale prelungite şi pensionări timpurii;
• mari pierderi economice prin reducerea drastică a producţiei de carne, lapte şi lână şi a calităţii acestor produse animaliere.

Măsuri necesare pentru prevenirea şi combaterea echinococozei/hidatidoze

• evitarea administrării în hrană la câini şi pisici de resturi, ţesuturi şi organe parazitate cu chisturi hidatice;
• tăierea animalelor pentru consum numai sub control sanitar-veterinar;
• spălarea bine cu apă curentă a salatelor şi fructelor înainte de consum;
• spălarea bine pe mâini înainte de aşezarea la masă;
• tratament antiparazitar al câinilor care însoţesc turmele de oi şi a câinilor vagabonzi preluaţi de iubitorii de animale;
• eradicarea câinilor vagabonzi prin mijloace civilizate şi umane;
• tratarea termică a organelor parazitate sau îngroparea lor la 1,5 metri adâncime;
• editarea de broşuri cu conţinut informaţional despre chistul hidatic la animale şi om;
• organizarea de expoziţii permanente în muzeele de ştiinţe naturale, cu piese de ţesuturi şi organe parazitate;
• conştientizarea populaţiei prin educaţie antiparazitară, începând din copilărie, utilizând inclusiv presa scrisă şi audiovizuală;
• elaborarea şi implementarea unor strategii la scară naţională, aşa cum s-a procedat şi în alte ţări, unde echinococoza/hidatidoza a fost redusă la un nivel acceptabil sau a fost complet eradicată.

Dr. I. CIRONEANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2007

Vizualizari: 5330



֩ Comentarii

 

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI