Apa şi agricultura > REVISTA LUMEA SATULUI

Plantele agricole, fiind fixate de teren şi supravieţuind în câmp deschis, duc o luptă aprigă pentru a se aproviziona cu apă, trimiţându-şi rădăcinile spre adâncime şi explorând un volum mai mare de sol; pentru a reduce din pierderile de apă, ele sunt prevăzute cu o serie de modificări morfologice (strat de ceară, perişori, stomate adâncite) şi, când este nevoie, frunzele se strâng sub formă de sul pentru a reduce evapotranspiraţia (ca în cazul porumbului).

Dintre toţi factorii de vegetaţie – hrana, lumina, căldura, aerul, apa, – ultimul este cel care, de regulă, se găseşte mai puţin şi, ca atare, defineşte nivelul şi calitatea recoltei.

Anii puternic secetoşi ne-au demonstrat ce rol însemnat are apa în realizarea producţiei agricole. Dacă ne referim la producţia de grâu, în perioada 1976-1980 s-a obţinut o producţie medie de 6,2 mil. tone pe an, pe când în anul secetos 1992 doar 2,5 mil. tone de grâu la o suprafaţă sensibil egală. Când seceta a continuat şi în anul 1993, producţia de grâu realizată a fost de numai 1,8 mil. tone.

Zonele agricole din ţara noastră nu dispun de un regim de precipitaţii satisfăcător. Se întâlnesc: regiuni aride, cu mai puţin de 250 mm precipitaţii anuale; regiuni semiaride, cu 250-500 mm; regiuni subumede cu 550-700 mm; regiuni umede cu peste 700 mm.

Ponderea suprafeţelor agricole se găseşte în primele două regiuni, care nu furnizează cantităţi de apă suficiente pentru creşterea şi dezvoltarea normală a plantelor. Mai mult, statisticile meteorologice menţionează că în 55-65% din ani se realizează cantităţi de precipitaţii sub media zonei şi ele cad mai mult în afara perioadei de vegetaţie a plantelor. Se constată o pierdere a ritmicităţii sezoanelor, deseori trecându-se direct de la iarnă la vară.

Apare pericolul fenomenelor de aridizare şi deşertizare. Stepa evoluează către semideşert; silvostepa către stepă, iar zona de pădure către silvostepă. Teritoriul ţării noastre, afectat de secetă, se prezintă astfel: cu secetă permanentă 2% din suprafaţa agricolă; cu secetă severă, în 40% din ani, pe 2,8% din suprafaţa agricolă; cu secetă moderată, în 10-40% din ani, pe 10% din suprafaţa agricolă; cu secetă redusă, sub 10% din ani, pe 10% din suprafaţa agricolă.

Iată motivele pentru care în ţara noastră s-a trecut la amenajarea pentru irigat a unor suprafeţe agricole de peste 3 mil. ha, situate în Câmpia Română, Dobrogea, sudul Moldovei ş.a.

Din păcate, după 1989 foarte multe echipamente şi instalaţii de irigat au fost distruse, iar încercările de a se reface sunt destul de timide.
Până când Guvernul României va aloca sumele de bani necesare refacerii şi modernizării sistemelor de irigaţii, acţiune ce va dura decenii, va trebui ca toţi agricultorii, sub îndrumarea specialiştilor agronomi, să înveţe temeinic cum se poate valorifica cu eficienţă maximă apa provenită din precipitaţii, respectiv cum să o acumulăm, să o conservăm în sol şi să o punem la dispoziţia plantelor agricole, pentru creşterea producţiei.

În acest scop, intenţionăm ca prin revista „Lumea Satului“ să prezentăm o serie de articole privind posibilităţile de acumulare în sol a unei cantităţi cât mai mari din apa provenită din precipitaţii, măsurile de conservare a apei în sol şi de valorificare superioară a acesteia prin plantele de cultură.

Totodată, facem apel la specialişti şi fermieri să vină cu sugestii şi să înfăţişeze propria experienţă privind această temă, ca să o punem la îndemâna tuturor prin intermediul revistei.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu