Ce mai faceţi, domnule...dr. ing. Coman BASAMAC?

• În perioada 1939-1944 a absolvit Şcoala de Agricultură din Alexandria, iar în perioada 1944-1947 Şcoala de Horticultură din Băneasa-Bucureşti.

• După terminarea facultăţii a fost încadrat la Staţiunea de Cercetare pentru Viticultură şi Vinificaţie Drăgăşani, staţiune al cărui director a fost, de la înfiinţarea acesteia, chiar tatăl soţiei, ing. Şlepeanu Ion, după ce s-a înapoiat de la studiile efectuate la Montpellier-Franţa.

• A publicat peste 200 lucrări de specialitate în care au fost prezentate rezultatele obţinute în munca de cercetare de-a lungul a peste două decenii.

• Coman Basamac este de invidiat pentru hărnicie şi pricepere, pentru felul de a fi, gata întotdeauna de a sări în ajutorul cerut de un om. El a devenit un mare profesionist în vinificaţie, în obţinerea de vinuri naturale care s-au bucurat de aprecieri deosebite la diverse concursuri internaţionale.

C.B.: Ce frumos să fii îndrăgostit de amintiri! Ca ele să fie mereu proaspete, nu pot să nu vizitez, acum, ca pensionar, locurile pe unde am lucrat. La Drăgăşani merg pe urmele activităţii mele de cercetător ştiinţific.

Cele mai frumoase rezultate le-au obţinut vinurile provenite din soiul Tămâioasă românească, care au participat la 8 concursuri şi au fost distinse cu 7 medalii de aur şi una de argint.

Sauvignon a primit, la cele 7 concursuri la care a participat, 3 medalii de aur, 3 de argint şi una de bronz. Pinot gris a primit şi el 3 medalii de aur, Cabernet Sauvignon o medalie de aur şi una de argint la cele două concursuri unde a fost prezentat.

C.B.: Ce satisfacţii, Doamne! Activând pe linie de cercetare ştiinţifică în cadrul podgoriei Odobeşti, cu cea mai mare suprafaţă viticolă din ţară, am avut ca temă de cercetare obţinerea de vinuri naturale din soiurile autohtone, printre care se numără şi Galbenă de Odobeşti.

T.M.: Nici acum nu vă lăsaţi, munciţi „cât încape“, cum se spune, în fiecare zi.

C.B.: Nu pot trăi fără activitate. Nu mi-ajunge timpul câte aş vrea să fac.

După ce am ieşit la pensie, în 1987, împreună cu soţia şi cei 2 copii am cumpărat 4.700 mp teren de intravilan în comuna Săbăreni, situată la doar câţiva km de Bucureşti. Pe acest teren am reuşit să construim o casă şi de-a lungul a câţiva ani am înfiinţat o gospodărie.
La ora actuală, avem un adevărat conveer varietal, în componenţa căreia intră pomi fructiferi, viţă-de-vie, flori şi legume.

N-am astâmpăr toată ziua, dar am şi o mulţumire sufletească, satisfacţia fiind că „oaza“ mea este o splendoare, îngrijită ca la carte.

Zilele de weekend le petrec împreună cu familia în părculeţul meu, sub frunzişul şi umbra deasă a copacilor şi parfumul îmbietor al florilor de sezon.
Splendid! Ce poţi să mai ceri de la viaţă decât sănătate, bucurii şi satisfacţii alături de cei dragi!

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu