Un jubileu lipsit de aureolă > REVISTA LUMEA SATULUI

Una dintre cele mai renumite şcoli agricole cu profil viticol este cea din Valea Călugărească, care a sărbătorit recent un centenar de existenţă.

La 23 septembrie 1907, marea personalitate a vremii, Spiru Haret, ministru al Instrucţiunii Publice, a emis Decizia nr. 22.897 prin care se precizează: „Se înfiinţează o Şcoală de Viticultură la Valea Călugărească, judeţul Prahova, cu scopul de a forma vierii, care să cunoască altoitul, cultura viţei-de-vie în mod sistematic, diferitele varietăţi de viţe, terenurile care le sunt prielnice etc.“

Suprafaţa de teren dată şcolii era de 23 pogoane, dintre care 18 la şes şi 5 la deal, la o distanţă de 1 km şi jumătate de şcoală. Ulterior, patrimoniul şcolii s-a mărit cu 7,4 hectare.

După anul 1919, şcoala cunoaşte o puternică dezvoltare. În 1925, Athanasie Bulencea este numit director, care în cei peste 20 de ani de activitate s-a dovedit un erudit dascăl şi un valoros cercetător.

În perioada care a urmat, şcoala avea o dotare de invidiat: colecţie ampelografică, tractoare şi maşini agricole, o autoutilitară etc. Numărul mare de elevi care s-au îndreptat spre acest profil a impus construirea unui internat cu 178 de locuri şi a unei cantine cu o capacitate de 200 elevi pe serie, cabinete şi laboratoare pentru toate specialităţile.

O dinamică asemănătoare a cunoscut şi numărul de absolvenţi pe care i-a dat şcoala producţiei agricole şi horticole. Dintre absolvenţii şcolii, unii au devenit eminenţi profesori în învăţământul universitar sau preuniversitar, cunoscuţi scriitori sau oameni de presă, pasionaţi cercetători, prosperi oameni de afaceri, care fac cinste şcolii ce i-a format.

Principalul merit al evoluţiei acestei unităţi şcolare, pline de succese, revine incontestabil celui care a condus liceul timp de peste 25 ani, directorul prof. ing. Ignat Constantin.

Succesele s-au amplificat treptat sub directoratul prof. ing. Elena Baltaga şi prof. Ion Apostol, iar noua directoare, prof. ing. Monica Matei, face eforturi mari să readucă şcoala la nivelul pe care-l atinsese învăţământul preuniversitar agricol.

Atunci însă acest tip de învăţământ era în dublă subordonare: Ministerul Agriculturii şi Ministerul Învăţământului. Acum Ministerul Agriculturii, care ar trebui să fie primul interesat în pregătirea cadrelor în domeniu, nu mai are niciun rol. Mare greşeală.

Din lipsă de fonduri, în perioada 1990-1998 nu s-a reuşit nici măcar întreţinerea bazei materiale existente înainte de 1989. Şcoala mai are doar un plug, o semănătoare, o maşină de plantat, o grapă, un tractor din 1970, aproape nefolosibile.

Un hectar de vie bătrână, de peste 50 de ani, ar trebui replantat, dar şcoala n-are posibilitatea financiară să o facă. Din cele 26 ha ale fermei didactice, au rămas doar 7, dar şi acestea sunt în pericol să dispară din cauza diferitelor interese.

„Păcat de şcolile noastre agricole cu tradiţie care au dat atâţia oameni valoroşi pentru agricultură – spunea la un moment dat un fost absolvent. Trebuie să revenim la normalitate, să luăm exemplu de la ţările Uniunii Europene cu agricultură dezvoltată, dacă vrem să ne integrăm acolo cu adevărat!“

La acest moment aniversar se cuvine să adresăm sincere felicitări harnicului colectiv al şcolii şi sunt convins că la bogata zestre acumulată în cei 100 de ani se vor adăuga noi împliniri de prestigiu, spre binele învăţământului hortiviticol românesc!

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu