Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Atenţie! Atac masiv de insecte în pomicultură

Ca o consecinţă a căldurilor excesive, în această perioadă s-a declanşat un atac masiv de insecte, cum ar fi: păianjeni, afide, omizi defoliatoare, iar din prima decadă a lunii iunie au apărut larvele mobile ale păduchelui din San-José, un dăunător de carantină periculos care atacă majoritatea speciilor pomicole.

Este important să se aplice tratamente fitosanitare la apariţia larvelor mobile, pentru că eficacitatea produselor pesticide înregistrează procente din cele mai ridicate (80-100%).

După fixarea larvelor pe lăstar (la 4-5 zile de la hrănire), acestea devin imobile, creează scutul protector, iar şansele de combatere scad simţitor. În a doua parte a verii, din larvele sus menţionate apare generaţia a doua care se transferă şi pe fructe, stricându-le aspectul comercial, iar pomii se debilitează până la uscare, mai ales în treimea superioară a coroanei.

Tot pe fondul temperaturilor ridicate se instalează un atac masiv de făinare, în special acolo unde nu s-au îndepărtat definitiv lăstarii atacaţi în timpul tăierilor. Patogenul se manifestă virulent la soiurile sensibile, cum ar fi Ionathanul.

Recomandări fitosanitare

Supravegherea stării de sănătate a pomilor este necesară în continuare, pentru că tot în această perioadă are loc diferenţierea mugurilor de rod, ceea ce înseamnă că pomii au nevoie de un potenţial biologic ridicat. Fitoprotecţia unei plantaţii este dictată în general de respectarea câtorva reguli, şi anume:

• folosirea celor mai noi produse pesticide pentru care bolile şi dăunătorii nu şi-au căpătat încă forme de rezistenţă. În acest sens, este de dorit ca, o dată la 3-4 ani, să se schimbe spectrul insectofungicidelor pentru a le spori impactul în dezechilibrarea genetică a patogenilor şi dăunătorilor;

• să se respecte momentul optim de aplicare a tratamentelor prescrise de buletinele de avertizare emise de staţiile de prognoza din zonă;

• să stropim pomii pe timp uscat, la temperaturi mai mici de 22°C, cu o cantitate de 1.500-2.000 litri soluţie la hectar;

• pompele din dotare să asigure presiune suficientă, astfel încât soluţia să fie dispersată foarte fin pe suprafaţa frunzei şi să pătrundă în toate punctele coroanei. Mai nou, se poate apela şi la îngrăşăminte foliare folosite concomitent cu stropirea pomilor la concentraţiile şi cantităţile prescrise de notiţele tehnice ale produselor;

• înălţimea pomilor să permită pompelor de stropit folosite să-şi trimită soluţia până la ultimul nivel al coroanei. De obicei, în treimea superioară a pomului nu pătrunde soluţia în cantitate suficientă şi aici se instalează un atac masiv de boli şi dăunători, care asigură rezerva biologică a acestora de la un an la altul (focare de infecţie);

• asigurarea unei igiene culturale corespunzătoare, care vizează în special distrugerea drajonilor porniţi din rădăcină, a mărăcinilor şi buruienilor de pe răzoare care sunt gazde preferate de boli şi dăunători.

Ca un semnal de alarmă, la această oră este şi apariţia în continuare a bacteriei sistemice foarte periculoase, denumită Erwinia amilovora, care produce focul bacterian al rosacaeelor, cantonată în special pe gutui, păr şi pe alocuri la măr. Se impune localizarea atacului prin îndepărtarea lăstarilor bolnavi cu 10-15 cm mai jos de zona atacată, după ce foarfecele sau fierăstrăul au fost dezinfectate cu clor. Când pomul este atacat mai mult de 60% din coroană, se impune îndepărtarea definitivă a lui.

O parte din pomicultori, după ce au făcut o evaluare a încărcăturii de fructe pe pom, procedează la aplicarea în continuare a unei tehnologii sumare, diminuând numărul de tratamente, iar pe acestea făcându-le cu produse de slabă eficacitate, mergând uneori până la abandonarea agrotehnicii la sol şi a fitoprotecţiei, atunci când pe pom au rămas fructe puţine, motiv pentru care plantaţiile vor intra în periodicitate de rodire.

Este nedrept să amendăm pomul cu aceste metode, pentru că astfel provocăm declinul prematur, ducem la degradarea plantaţiilor şi la pierderea unor suprafeţe însemnate din patrimoniul pomicol, iar înfiinţarea unei plantaţii se face cu costuri foarte mari şi greu de suportat de cei care practică o pomicultură de subzistenţă.

Ing. Dumitru Tronecu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2007

Vizualizari: 829



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI